De același autor
Cinic, PSD a înțeles să instrumentalizeze noul coronavirus în lupta electorală, sabotând prin mesajele și gesturile sale publice măsurile restrictive ale guvernului și acuzând guvernul, fără vreo dovadă, că ar manipula numărul de teste și de îmbolnăviri, atunci când relaxarea restricțiilor a generat o nouă creștere a numărului de îmbolnăviri. În mod deliberat, PSD potențează și valorifică în interes electoral curentul negaționist și conspiraționist care refuză să accepte existența noului coronavirus și respinge orice măsură de prevenție. De altfel, bazinul electoral al PSD este România, pe care o modelează de treizeci de ani după interesele sale: o țară în care, vorba poetului, „orice babă este medic comunal”, cu peste 40% din populație analfabeți funcționali, cu cel mai mic număr de absolvenți de studii superioare și cel mai redus consum de carte din UE, o țară în care orice gurist și orice semidoct(ă) care apare – nu se știe de ce - la televiziune se crede îndreptățit să exprime public nu numai opinii, ci și convingeri pe teme medicale.
În ultimele zile, liderii PSD au pus totuși un bemol la discursul negaționist și s-au concentrat pe teme economice, anunțând un program de relansare a economiei, care va prevedea și reintroducerea impozitării progresive. Cum economiștii PSD nu au depășit până acum nivelul Vâlcov-Teodorovici, adică al unor minți care nu au altă soluție decât spolierea companiilor de stat sau private (să ne amintim de OUG 114), clasa de mijloc are toate motivele să se teamă de proiectele echipei lui Marcel Ciolacu.
Eforturile PSD de a convinge națiunea că este un partid responsabil și competent sunt însă eclipsate de conflictele din interiorul său, izbucnite în perspectiva unui congres care ar trebui să aleagă o nouă conducere, dar este tot timpul amânat. Astfel, deși inițial părea sigur pe poziția de lider, Marcel Ciolacu s-a văzut atacat de fostul ministru de finanțe Eugen Teodorovici, care, după ce și-a anunțat intenția de a candida la congres, a asimilat actuala conducere cu „groparii PSD”, care se complac în opoziție și fac jocul PNL și al președintelui Iohannis. Ironia sorții face ca domnul Teodorovici să fi pus partidului un diagnostic corect: „Partid în opoziție, cu o imagine destul de avariată și cu leadership ambiguu”, aflat „în cea mai dificilă situație în care s-a aflat vreodată” pentru că „a pierdut încrederea în propriile forțe și încrederea celor care ne simpatizau și considerau că mai putem însemna ceva vreodată!”. Marcel Ciolacu s-a revoltat, dar este greu să nu vezi că este un conducător slab, fără substanță, cu un discurs improvizat și rudimentar, iar bâlbâielile privind moțiunea de cenzură, care nu se știe când va fi introdusă, cuplată cu perfecta cooperare cu PNL în farsa politică numită supraimpozitarea pensiilor speciale și în operațiunea de împărțire a sinecurilor plătite regește în agențiile guvernamentale, justifică acuzația de ambiguitate.
Nu se știe câți adepți are fostul ministru de finanțe în interiorul PSD, dar este clar că șansele lui au scăzut după apariția lui Liviu Dragnea la TV în cadrul exercițiului de admirație realizat de Anca Alexandrescu, pentru că fantoma fostului lider nu poate decât să enerveze opinia publică și să-i îndemne pe psd-iști să aleagă o echipă de conducere care garantează ruptura de un trecut care riscă să atârne ca o piatră de moară de gâtul partidului în campania electorală.
Speriat de inculparea sa în dosarul Tel Drum, stârnit cu abilitate de Vasile Dâncu, care l-a criticat într-un interviu cu Ion Cristoiu, „Daddy” Dragnea s-a lăsat manipulat de fosta sa consilieră care pozează în jurnalistă, dar este, de fapt, un actor politic care trage sforile în PSD. El a ajuns să creadă că ar mai putea determina aripa dură să reia asaltul asupra justiției pentru a-și ușura situația juridică în perspectiva procesului Tel Drum. O țintă a atacurilor sale a fost Vasile Dâncu, singurul intelectual al partidului, care încearcă să-l modernizeze, dar care, se pare, este greu de acceptat de gângavul Ciolacu. Ridicolul situației în care Dragnea îl acuză pe Dâncu că ar avea „discuții cu băieții de la SRI”, adică „statul paralel”, a cărui victimă Dragnea se declară, dar totodată mărturisește că a avut el însuși discuții amicale cu generalul Coldea, nu este de natură să-l ajute în vreun fel pe Liviu Dragnea, dar îi creează probleme lui Vasile Dâncu, prin asocierea cu SRI, și alimentează incertitudinea privind cooptarea sa în echipa lui Marcel Ciolacu.
Poate că Anca Alexandrescu ținea mai mult să-l compromită pe Dâncu decât să-l ajute pe Dragnea, care, de altfel, s-a ales cu o sancțiune disciplinară pentru acest interviu neautorizat.
Redus la un populism deșănțat și iresponsabil, mânat de lupte interne fără miză pentru națiune, refractar la reformă, compromis de precaritatea intelectuală a liderilor și parlamentarilor săi, PSD nu mai are nimic relevant de spus și de oferit unui electorat preocupat de problemele majore ale momentului, de la pandemie la criza economică. Indiferent cine ar ajunge la conducerea sa, partidul se apropie de finalul dominației sale. În mod normal, povestea sa ar trebui să se încheie cu o înfrângere serioasă în alegeri, chiar dacă acest final nu va însemna și dispariția imediată a coșmarului pe care l-a generat acest partid prin toată existența sa. //
