De același autor
Istoria mult laudatelor legi menite sa diminueze fenomenul coruptiei arata ca guvernantii nostri s-au bazat pe acest joc de interese. Speriat la inceput de declaratiile transante ale ambasadorului Michael Guest cu privire la coruptie si la reforma economica, guvernul PSD a trimis Senatului in luna ianuarie un proiect de lege curajos care prevedea publicarea averilor demnitarilor in Monitorul Oficial, acolo unde le poate vedea tot romanul care intretine parlamentari si ministri din buzunarul propriu.
Legea a zacut cateva luni la comisia juridica unde domnesc avocatii partidului, Antonie Iorgovan, Ion Predescu si Doru Ioan Taracila, maestri in tergiversarea legilor incomode.
Strategia adoptata a fost documentarea din legislatia europeana, dar nici una din tarile Uniunii Europene nu s-a ridicat la nivelul Bulgariei! In luna august, la Sinaia, primul ministru descoperea brusc virtutile modelului bulgar, "testat international". Cand a fost testat nu putem sti, deoarece legea in cauza a fost adoptata abia in luna mai si este deja de rasul lumii la sud de Dunare. Ea prevede ca averile nu se declara public, ci se marturisesc doar presedintelui Curtii de Conturi, care le arata apoi institutiilor imputernicite (de cine?) si directorilor din mass-media, daca cererea este "justificata". Guvernul isi dezavua astfel singur propriul proiect care oferea mult mai multa transparenta.
Daca a contat pe amnezia ziaristilor, echipa lui Adrian Nastase s-a inselat, pentru ca imediat au izbucnit protestele din paginile ziarelor, iar modelul bulgar a fost botezat "legea dosirii averilor".
Ambasada SUA a tacut malc, cel putin in public, iar congresmenii americani au recomandat primirea Romaniei in NATO.
Cand miza este petrolul irakian, cui ii pasa de coruptie si de transparenta in Romania? Guvernantii au incercat sa dreaga busuiocul. Nu e vorba de modelul bulgar, a spus primul ministru cu nonsalanta, ci de un model optim! Vom organiza o dezbatere politica impreuna cu marile partide social-democrate din Europa, anunta secretarul general al PSD. Apoi din nou a iesit la rampa primul ministru spunand ca declararea averilor este o chestiune "discutabila" si ca nu trebuie pornita o "vanatoare de vrajitoare". Semnalul politic era clar si confirmat dupa cateva zile de senatorii partidului care au amendat proiectul Guvernului in spiritul minimei transparente. Nici unul din primii social-democrati ai natiei nu a vrut sa explice de ce nu a optat PSD pentru modelul suedez, unde averile tuturor cetatenilor sunt facute publice de fisc si a preferat sa se inspire din Bulgaria, guvernata de o coalitie de dreapta. Este adevarat ca, spre deosebire de legea bulgara, proiectul legii "noastre" prevede ca oricine poate consulta declaratiile de avere, dar la cerere. Cererea trebuie considerata "justificata" (dupa ce criterii?), ca si cand faptul ca demnitarul e in slujba contribuabilului nu ar fi suficient de convingator. In plus, demnitarii nu sunt obligati sa-si declare colectiile de arta, indiferent de valoarea lor. Ce diferenta este insa intre un plic cu cateva mii de dolari si un tablou care valoreaza cateva mii de dolari? Raspuns: tabloul este mai avantajos, caci valoarea lui creste in timp. In cele din urma, insa, orice discutie de principiu se dovedeste inutila. Adevarul este ca demnitarii PSD nu vor ca poporul sa stie ce averi, fabuloase pentru Romania, au acumulat in toti acesti ani in care electoratul lor traditional a saracit. Cum sa le justifice din salariile de ministri sau parlamentari, care nu depasesc cinci sute de dolari?
Ar trebui sa-si declare public sursele de venit, cum se intampla in America, sau interesele de afaceri, adica actiunile si/sau functiile pe care le detin in diferite companii, asa cum fac parlamentarii britanici. Numai ca la noi s-ar vedea imediat ca legile si re-esalonarile la rambursarea datoriilor fata de bugetul de stat sunt hotarate in functie de aceste interese, si nu de interesele natiunii. Ar iesi la iveala toata increngatura de interese de afaceri care guverneaza viata noastra politica, diagnosticata de altfel corect de cetateni: potrivit unui sondaj Gallup, 78% din romani cred ca tara este guvernata de grupuri de interese.
Legea declararii averilor este primul test al vointei politice existente in partidul de guvernamant pentru combaterea coruptiei. Urmeaza legea conflictului de interese, care ar trebui sa stabileasca in ce masura functia publica este compatibila cu interesele de afaceri ale demnitarilor. Impreuna, cele doua legi ar trebui sa ofere cetatenilor posibilitatea de a sti in ce masura demnitarii se imbogatesc din bani publici. Sunt slabe sperante ca acest lucru sa se intample, avand in vedere modul in care a pornit lupta anticoruptie in Parlament. Chiar asa stalcit cum este, exercitiul legislativ a prezentat si avantaje. In primul rand, presa si societatea civila au deschis o dezbatere publica pe tema transparentei si coruptiei, popularizand exemplele din alte tari si obligand personalitatile politice sa ia o pozitie transanta fata de aceasta chestiune. PSD-istii au ramas singuri pe reduta bulgara a opacitatii. In al doilea rand, au fost demascate duplicitatea partidului de guvernamant si trucurile sale ieftine. Manevra PSD s-a vrut machiavelica si a fost penibila: partidul a cautat sa convinga NATO ca Guvernul ar fi luminat si progresist, autor al unei legi curajoase care promoveaza transparenta (cea din ianuarie), dar, din pacate, este franat in elanul sau de dinozaurii partidului ascunsi in Parlament, cei care schimba legile bune inaintate de Executiv. Din pacate, insa, a reiesit clar ca este vorba de una si aceeasi echipa, unita in cuget si in simtiri cand e vorba de a-si apara interesele. In concluzie, chiar daca vom intra in NATO, adoptarea standardelor democratiei occidentale mai are de asteptat. Mai exigenta la acest capitol s-ar putea dovedi Uniunea Europeana, care nu vrea sa atace Irakul si al carei raport privind progresele realizate de Romania in plan politic si economic va fi facut public saptamana aceasta. Se anunta o lectura interesanta.
