De același autor
Doru Ioan Taracila din fruntea unor organizatii locale sa fie percepute ca tot atatea gesturi de asumare a responsabilitatii pentru rezultatele sub asteptari din alegeri. La fel si demisiile prezentate de membri ai esalonului doi la nivel local. Demisiile in cauza reprezinta intr-adevar o premiera, caci insusi gestul demisiei era pana acum de neconceput in PSD. Dan Ioan Popescu a declarat public ca demisia de onoare nu figureaza in statutul partidului. Faptul ca demisiile au fost totusi prezentate nu poate, asadar, sugera decat spaima liderilor PSD ca ar putea pierde alegerile din noiembrie. Implicit, partidul de guvernamant recunoaste ca a suferit un esec in alegerile locale, desi Adrian Nastase si echipa sa nu contenesc sa ne asigure ca, de fapt, a fost o victorie. Nu mai departe de vineri, Adrian Severin, directorul Institutului Social-Democrat Ovidiu Sincai, cauta sa ne convinga ca de fapt rezultatele din alegerile locale au fost superioare celor din 2000. PSD se tot compara cu sine si evita singura comparatie care conteaza, si anume aceea cu adversarul. Or, la votul politic, adversarul, adica Alianta D.A., sta mai bine, ceea ce nu se putea spune despre opozitia din 2000. Aceasta argumentatie simplista are insa si ea un rost politic, si anume de a oferi un colac de salvare celor care nu vor sa demisioneze din inaltele functii, desi rezultatele ar impune un astfel de gest. Exemplul cel mai strident este oferit de Ioan Rus, care a anuntat prin agentia Mediafax ca nu se simte vizat de solicitarea lui Adrian Nastase adresata liderilor locali cu rezultate sub asteptari. Fostul ministru de Interne face aceeasi inutila comparatie cu rezultatele partidului la Cluj in 2000, desi in 2004 PSD a pierdut si primaria, si consiliul local, si consiliul judetean. Refuzul lui Ioan Rus de a demisiona este o dovada de aroganta, ca si revolta sa impotriva baronilor din "Regat", ca Mischie si Oprisan, pe care i-a acuzat ca i-au stricat imaginea la Cluj! Exceptionalismul transilvan pe care-l invoca in mod fals Ioan Rus pentru a cere mai multa autonomie ar trebui sanctionat de partid si nu este. Daca PSD nu-i va cere si lui demisia, atunci inseamna ca nu a dorit cu sinceritate ca liderii locali sa-si asume integral responsabilitatea pentru esecurile suferite.
Iata deci ca dubla masura persista, ceea ce ne face sa credem ca, in spatele demisiilor anuntate la sfarsitul saptamanii, se ascund jocuri de culise si lupte pentru putere. Cum altfel am putea interpreta demisia data à contre coeur de Dan Ioan Popescu dupa ce obligase organizatia Bucuresti sa-i dea un vot de incredere si dupa lovitura de forta prin care l-a reconfirmat pe Marian Vanghelie ca membru PSD (de unde nu a plecat, de fapt, niciodata) si inlaturarea brutala in absentia a lui Mircea Geoana din functia de presedinte executiv al organizatiei municipale PSD? Pe buna dreptate, ministrul de Externe a sanctionat la Antena 1 lipsa de eleganta si fair play a gestului, mai ales dupa ce Dan Ioan Popescu, altfel colegul sau de guvern, daduse vina pe el pentru esecul PSD in Bucuresti. Demisia lui Viorel Hrebenciuc a avut loc tot dupa o serie de evenimente dramatice, cum ar fi plecarea lui Dumitru Sechelariu din partid, cu amenintarile aferente, dar si demisia de rusine a lui Sergiu Sechelariu. Consiliul local Bacau a fost pierdut, cum a fost si cel de la Galati.
Primele reactii ale comentatorilor politici au subliniat caracterul formal al demisiilor si au cerut ca ele sa fie dublate de reforme in partid. Acelasi mesaj l-a transmis duminica si Victor Ponta. Pana acum reformele, schitate miercuri de Adrian Nastase, sunt doar de ordin organizatoric si prevad, pe de o parte, o reducere a numarului de membri ai delegatiei permanente, separarea activitatilor parlamentare, politice si guvernamentale si crearea unei noi structuri de coordonare a acestor trei activitati. Ca aceste schimbari, care urmeaza a fi validate de congresul extraordinar anuntat pentru luna august, sa fie cu adevarat semnificative, ar trebui sa fie dublate si de schimbari de cadre la nivel inalt, si de o schimbare de comportament si de mesaj politic. Or, nu avem deocamdata semne ca astfel de modificari majore se vor petrece.
Oamenii de la varful PSD sunt vechi in functie - aceleasi personaje conduc de aproape 14 ani, in frunte cu eternul Ion Iliescu, iar cei trei demisionari marcanti nu au parasit si functiile de vicepresedinti ai partidului. Demisiile din fruntea organizatiilor locale par doar o incercare de a transfera povara esecului de la nivel central la nivel local si de a escamota cauzele principale ale votului de protest dat de electorat: calitatea guvernarii, coruptia liderilor, opulenta si aroganta lor. Acestea sunt lucrurile cu adevarat importante pe care PSD refuza sa le inteleaga, pentru ca a fost depasit de evolutia, fie si lenta, a societatii romanesti. A ramas partidul segmentului ei retrograd, sarac, needucat, si a fost respins de populatia oraselor mari, educata, mobila si producatoare de avutie nationala. PSD nu are insa resursele sa se reinventeze si sa se reformeze. Tot ce putem anticipa este victoria uneia din taberele care se bat pentru putere impotriva alteia, ceea ce este prea putin important. Partidul este in deriva: stilul sau de a face politica devine pe zi ce trece tot mai perimat, iar echipa de conducere nu stie si nu poate sa se schimbe peste noapte. Vom asista probabil doar la jumatati de masura si jocuri de imagine si nu ne ramane decat sa vedem unde vor duce.
