De același autor
Dincolo de zgomotul și furia declanșate disciplinat de televiziuni în legătură cu scandalul vilei RAPPS pregătite pentru Klaus Iohannis, întrebarea de la care ar trebui să înceapă orice analiză este: de ce o operațiune perfect legală trebuie ascunsă de ochii publicului? Renovarea unei vile de protocol, fie și pentru Klaus Iohannis, nu încalcă nicio lege, de vreme ce domnul Iohannis are dreptul la o reședință și nimeni nu se așteaptă ca aceasta să fie situată într-un cartier de blocuri de la periferie.
Problema este exclusiv de moralitate. Renovarea vilei din Șoseaua Aviatorilor nr. 86 va înghiți, după toate probabilitățile, cel puțin 35 de milioane de lei, din care 14 milioane de lei au fost deja cheltuite – 6,4 milioane de lei numai pentru lucrări de arhitectură și 3,2 milioane de lei pentru lucrări efectuate la instalaţiile electrice, sanitare, termice, internet şi TV, plus aproape un milion pentru lucrări de consolidare şi de mărire a capacităţii portante a clădirii. Este o sumă percepută ca indecentă, pentru reședința unui om care a cheltuit deja mai multe milioane de euro din banii publici pentru călătorii în condiții de lux, dar fără nicio utilitate publică. Cum contractul cu firma de construcții nu a fost desecretizat, nici nu putem ști sigur cât va costa, de fapt, acest proiect opulent.
Dacă ne-am lua după suma investită de guvern în confortul domnului Iohannis în anii ce vin, s-ar putea crede că el este cel mai valoros șef de stat postdecembrist pe care l-a avut România. Puțini români vor fi de acord cu această apreciere, din motive care au fost evidențiate aici în repetate rânduri. Cel mai arogant, poate, cel mai egocentric și cel mai lipsit de bun simț și de empatie, desigur, dar aceste trăsături nu justifică o răsplată din partea contribuabilului. Interesant este însă că, brusc, Marcel Ciolacu a devenit și el un critic al domnului Iohannis, care a adus totuși PSD la guvernare și l-a numit premier. După ce i-a aprobat toate cheltuielile de călătorie, premierul se declară acum scandalizat de turismul prezidențial și trece nonșalant peste faptul că HG din 10 august 2022 a fost semnată nu doar de premierul de atunci Nicolae Ciucă, ci și de secretarul general al guvernului Marian Neacșu, omul de încredere al lui Ciolacu, și de ministrul PSD al Finanțelor Adrian Câciu. Deci era o mânărie comună PNL-PSD, care trebuia ascunsă de ochii alegătorilor, pentru că știau cu toții că este o risipă nerușinată de bani publici.
Nu există deci nicio diferență la capitolul imoralitate între PSD și PNL; există doar o abilitate politică superioară a PSD în a specula electoral toată povestea și a-l arunca pe Nicolae Ciucă în corzi a doua oară. Prima dată a fost după ce Marcel Ciolacu a respins amendamentul neconstituțional cerut de PNL pentru a-i permite lui Iohannis să candideze independent pe listele PNL pentru Senat. Singurul penelist care a spus că amendamentul nu trebuia propus a fost Ilie Bolojan, dar cel care l-a exploatat politic a fost tot Marcel Ciolacu, deși avusese, se pare, un aranjament anterior cu PNL în acest sens. Când campania s-a întețit însă, și Marcel Ciolacu a avut nevoie să se asigure că nu Nicolae Ciucă, ci George Simion va intra în al doilea tur și că PNL va obține un rezultat slab la parlamentare, PSD s-a dezis de toate înțelegerile și a lăsat PNL să plătească oalele sparte. Astfel, Nicolae Ciucă nu mai poate scăpa de imaginea de câine credincios al lui Klaus Iohannis, iar faptul că a mințit public când a afirmat la DIGI24 că nu a semnat niciodată un asemenea document și nu l-a secretizat nu îl ajută deloc, ci îl compromite.
În zadar a încercat Nicolae Ciucă să contraatace, cerându-i lui Marcel Ciolacu să precizeze cine locuiește în reședința de protocol a premierului din strada Cucu Starostescu nr. 6 – o aluzie străvezie la afirmațiile din presă privind cazarea la această adresă a Sorinei Docuz, presupusa prietenă intimă a premierului. Deși SPP a pretins, în mod penibil, că nu are lista persoanelor care au intrat în imobilul în cauză, Nicolae Ciucă nu va câștiga această bătălie de imagine, pentru că relațiile extraconjugale ale premierului Ciolacu interesează mai puțin decât dezmățul pe bani publici pretins de PNL pentru viața de lux a lui Klaus Iohannis.
În termeni absoluți, Marcel Ciolacu nu este cu nimic mai bun decât Nicolae Ciucă, dacă ne gândim doar la impostura legată de studiile sale, la propriile tranzacții cu Romsilva, evidențiate tot de Recorder, la prietenia cu Omar Hayssam sau la afacerile nepotului său, începute printr-o dubioasă cesiune de acțiuni din partea proprietarului unei firme farmaceutice, numit ulterior președinte al Agenției Naționale a Medicamentului, la legăturile cu la fel de dubioasa Mihaela Neagu, dar și cu Laura Vicol. Și atunci, de ce are el, actor important într-un sistem mafiot, o imagine mai bună și conduce în sondaje? Ei bine, pentru că are la dispoziție principalele televiziuni de știri, care nu vorbesc despre vulnerabilitățile lui, ci aproape exclusiv despre excesele și gafele lui Klaus Iohannis. Problema generalului Ciucă este lipsa de inteligență politică și de discurs, dublată de disponibilitatea de a minți la ordinul superiorului ierarhic; Marcel Ciolacu, în schimb, dă impresia unui șef de gașcă versat în tragerea sforilor și impunerea propriei narațiuni. Amândoi sunt însă promotori ai minciunii și imoralității pe bani publici.
Perspectiva ca unul dintre ei să devină președinte, la 35 de ani de la căderea regimului comunist, dă măsura putreziciunii morale a clasei politice și a lipsei de substanță a democrației noastre. Poate ne amintim totuși că cei doi nu sunt singurele opțiuni.
