De același autor
Altfel, de ce a fost iertat de orice fel de investigatie ministrul Miron Mitrea, dovedit a fi luat opt milioane de dolari din banii SNCFR pentru a cumpara programe de televiziune de la o firma-fantoma? De ce a fost amanata atat de mult restructurarea sectorului energetic, pe seama populatiei care plateste facturi uriase la întretinere? Mai mult, a fost sabotata contorizarea în Bucuresti, unde în locul contoarelor ieftine montate gratuit de primarie au fost impuse contoarele scumpe ale Ministerului Industriei. De dragul intereselor financiare ale organizatiei PSD din Bucuresti a fost sabotat si împrumutul de la BERD si BEI contractat de Primaria Capitalei. Legea declararii averilor a fost adoptata într-o forma de-a dreptul opaca, Legea finantarii partidelor politice perpetueaza coruptia prin fundatii, iar proiectul Legii conflictului de interese permite în continuare demnitarilor sa fie si mari oameni de afaceri, profitand de pozitiile lor politice.
Putem deci anticipa ca, atunci cand reformele cerute de UE vor intra în conflict cu interesele ministrilor sau ale baronilor locali, vor prima interesele si se vor încerca tot felul de subterfugii pentru a pacali UE, asa cum s-a procedat fata de FMI în cazul PETROM.
Adevarul este ca nu suntem guvernati în interesul nostru, ci al clicilor care ne conduc si profita de banii publici, acoperind gaurile din buget cu banii pe care-i platim noi la asigurarile de sanatate. Consecintele se cunosc, dar nu intereseaza pe nimeni la Palatul Victoria, unde se crede ca NATO le poate tine romanilor de cald si-i poate vindeca de boli, cand farmaciile refuza sa onoreze retetele gratuite si compensate. Nici optiunile politice exprimate de cetateni nu au contat anul acesta. Bun sau rau, Traian Basescu a fost ales democratic de bucuresteni.
Guvernul le-a nesocotit însa votul, reducand atributiile primarului, prin ordonante de urgenta. Capitala este condusa de un consiliu care a fost dizolvat de însusi premierul Nastase în primavara, pentru ca hotararile sale fusesera desfiintate în instanta. Acelasi premier le da acum dreptate consilierilor semidocti si venali. De altfel, si restul primarilor care au proasta idee sa faca parte dintr-un partid de opozitie se plang ca nu primesc fonduri de la prefecturi.
Doar Congresul puterilor regionale al Consiliului Europei ne-a salvat de un Statut al alesilor locali care i-ar fi eliminat probabil pe toti primarii opozitiei.
Si asa, prin presiuni si mituire, PSD si-a dublat numarul de primari fata de cel realizat la alegerile din 2000. Setea de putere a partidului nu cunoaste margini si nici intoleranta sa fata de tot ce nu-i apartine. Orice discutie despre respectarea regulilor jocului democratic este inutila, ca si despre statul de drept, care a avut un an foarte prost. 2002 a început cu ridicarea de pe strada a lui Mugur Ciuvica, fara motiv, dupa cum s-a dovedit dupa 11 luni de ancheta. A urmat persecutarea procurorului oradean Alexandru Lele, care a îndraznit sa-l aresteze pe Adrian Tarau, finantator al PSD si fiu al fostului prefect de Bihor. De cazul Lele-Tarau se leaga si sinuciderea procurorului Cristian Panait, care descoperise ca Lele avea dreptate.
Acest annus orribilis al justitiei s-a încheiat cu revoltatoarea arestare a lui Dan Erceanu, la instigarea Ministerului Culturii. Imaginile cu bine cunoscutul grafician si fost director al Bibliotecii Nationale tarat de politisti cu catuse la maini l-au oripilat pana si pe presedintele Iliescu. De altfel, politistii si procurorii au cunoscut o adevarata voluptate a imaginilor spectaculoase în care mascati înarmati cu mitraliere plimbau prin fata camerelor de luat vederi cativa directori arestati de PNA pentru mita, dar înca nejudecati. In singurul caz semnificativ, cel al consilierului guvernamental Fanel Pavalache, ancheta PNA a stagnat suspect, poate pentru ca firele duceau mult prea sus. Si tot în 2002, proprietarii au castigat la Strasbourg si case, si despagubiri, dar nu au primit nimic de la statul roman.
Cum ne vom integra în NATO si UE cu asemenea oameni, mentalitati si practici e greu de imaginat. Mai avem însa un motiv sa ne îndoim ca se vor face mari progrese: lupta pentru putere din interiorul PSD, care a fost laitmotivul acestui an. Adrian Nastase a încercat, în mod neinspirat, sa-l izoleze politic pe Ion Iliescu si sa-si asigure suprematia în partid. A esuat catastrofal, nereusind sa obtina nici macar solidaritatea Cabinetului la initiativa de a demisiona pentru a forta alegeri anticipate. Faptul ca acest conflict "între palate" nu a fost transat în 2002 înseamna ca în 2003 ne putem astepta la noi izbucniri, care vor încetini cursul reformelor. Nu ar trebui sa excludem nici ipoteza ca unele grupari din PSD, mai apropiate de PRM, dar si de presedintele Iliescu sa nu vrea de fapt europenizarea noastra, preferand sa ne tina în zona cenusie a periferiei Europei, unde pot stapani mai bine, fara sa dea socoteala nimanui.
Cu ce vom ramane asadar din 2002? Cu doua evenimente datatoare de speranta, cu un gust amar privind calitatea guvernarii, statul de drept si democratia, si mai ales cu serioase îndoieli privind capacitatea guvernantilor de a se achita de obligatiile pe care le au fata de natiune si fata de istorie.
