Razboaiele lui Adrian Nastase

Sirul de consfatuiri regionale ale PSD-ului din ultimele doua saptamani nu au adus nimic nou pe frontul luptei impotriva coruptiei: promisiuni ferme dar vagi, fara nici un element concret. Cei mai controversati baroni ai partidului, ca Nicolae Mischie si Gheorghe Martin, pot sta linistiti: popularitatea de care se bucura in judete ii pune la adapost de cruciada anti-coruptie daca dam crezare declaratiilor primului ministru. Dar toate acestea erau de asteptat, avand in vedere declaratiile anterioare ale liderului PSD. Cred insa ca seria de conferinte regionale ale partidului de guvernamant a scos la iveala si alte aspecte ale strategiei primului ministru care ar trebui sa ne puna pe ganduri.
Din punct de vedere politic, doua au fost tintele atacurilor sale: Partidul Democrat si fostul sef al statului, Emil Constantinescu. Nu putem contesta legitimitatea luptei politice, dar nu putem ramane indiferenti la mijloacele cu care este purtata, mai ales de catre putere. Tocmai de aceea, ar trebui sa ne puna pe ganduri chemarea adresata de Adrian Nastase colaboratorilor sai de a continua "dezintegrarea" partidului lui Traian Basescu si de a atrage cat mai multi din membrii de frunte ai acestuia in randurile PSD, pentru ca sa nu mai existe decat un singur partid social-democrat in Romania. Principiul atat de nobil al democratiei, potrivit caruia "nu sunt de acord cu parerea ta, dar sunt gata sa-mi dau viata pentru ca sa ti-o poti exprima", este ignorat cu desavarsire. Ne putem intreba de ce in Romania ar trebui sa existe un singur partid social-democrat? Nu au dreptul cetatenii sa hotarasca ei care dintre cele doua partide reprezinta mai bine principiile si practicile social-democratiei? Aceste intrebari - care ascund o anume revolta - nu au nici o legatura cu defectele sau calitatile unuia din cele doua partide, desprinse in fond din acelasi trunchi al FSN. Mai mult, Partidul Democrat se distinge deocamdata doar prin activitatea de primar general al Capitalei desfasurata de presedintele sau, Traian Basescu. Nu este insa indiferent cum lupta partidul de la putere impotriva PD-ului. Daca ar diminua coruptia si ar relansa economia cu mijloace sanatoase, oamenii lui Adrian Nastase nu ar avea nevoie de o campanie de subminare a Partidului Democrat. Alegatorii insisi ar scoate din scena acest partid. De asemenea, alegatorii romani ar avea de castigat daca PSD-ul ar prezenta cetatenilor programe mai bune si mai convingatoare decat PD-ul, si oameni mai capabili decat echipa lui Traian Basescu. Consilierii municipali ai partidului de guvernamant s-au distins doar prin tenacitatea cu care vor sa-i saboteze pe bucuresteni. In ceea ce priveste conducerea PSD, a declara ca trebuie sa decimezi un partid furandu-i oamenii ca sa nu mai ai concurenta in social-democratia romaneasca este sub demnitatea unui partid care se vrea cel mai puternic din Romania. Este posibil totusi ca agresivitatea partidului de guvernamant fata de PD sa aiba si alt substrat. Cum sondajele nu acorda PD-ului o cota alarmanta de popularitate, este posibil ca recent anuntata campanie indreptata impotriva acestui partid sa aiba drept scop real eliminarea unui critic incomod si bine informat la adresa guvernarii in persoana lui Traian Basescu. Strategia s-ar putea sa reuseasca, daca ne luam dupa ultimele sondaje. Cota de incredere a primarului general a scazut in urma certurilor interminabile cu PSD.
Celalalt adversar asupra caruia s-a concentrat Adrian Nastase la conferintele PSD a fost fostul presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu. Vadit iritat de un raport destul de dur si cu adresa personala publicat pe Internet de Asociatia pentru Educatie Cetateneasca (ASPEC), primul ministru l-a atacat direct pe fostul sef al statului, care i-a dat si el o replica extrem de dura. Caracterul personal al atacului de ambele parti a facut sa se piarda din vedere substanta argumentelor, mai ales in cazul lui Emil Constantinescu. Este clar ca acesta din urma incearca o revenire in viata politica, la care are tot dreptul, prin lansarea unui apel la constituirea unei miscari de protest impotriva coruptiei. Daca aceasta va prinde contur, atunci nu este exclus ca fostul presedinte sa incerce s-o transforme in partid. Altfel nu are cum sa intreprinda nimic semnificativ pe scena politica. E greu de spus in ce masura domnul Constantinescu mai are forta si pricepere politica de a-i aduna in jurul sau pe cei pe care i-a abandonat in 1996. Deocamdata Emil Constantinescu o are alaturi, dintre personalitati, doar pe Zoe Petre, iar ASPEC nu este o prezenta foarte activa in viata publica. Toate acestea se pot schimba, sau nu. Ceea ce ne poate ingrijora deocamdata este insa incrancenarea cu care se poarta lupta politica din partea puterii si cu care se recurge la orice fel de argumente. In fond, daca fiul fostului presedinte Dragos Constantinescu era amestecat in contrabanda cu tigari de ce nu au descoperit nimic organele de ancheta, mai ales Parchetul care raspunde prompt la orice comanda politica? A readuce in discutie aceste acuzatii fara ca ele sa fie fundamentate creeaza un precedent periculos pentru democratie, mai concret pentru climatul politic din Romania. Si tot ingrijoratoare mi se par si evolutiile de ultima ora ale acestei dispute: ma intreb cu oarecare exasperare: daca Emil Constantinescu nu ar fi iesit la rampa atacandu-l pe premier, oare doctorita Daniela Rosca ar fi stiut ca a avut o legatura cu fostul presedinte? Cat de jos poate cobori lupta politica la romani?
Scepticii care nu cred ca se mai poate schimba ceva in Romania - adica 80% dintre romani - se pot intreba de ce ne ingrijoreaza atat de tare soarta galagiosului primar al capitalei si a fostului presedinte al Romaniei cu proiectele sale incerte. Nu este insa vorba doar de aceste personaje, ramase din pacate singurele figuri de marca ale opozitiei, ci pericolul tot mai vizibil ca, distrugand prin orice mijloace orice adversar, subminand statul de drept si compromitand clasa politica si dezbaterea democratica, sa nu mai avem, ca si in anul 2000, decat o singura optiune politica: partidul de guvernamant si candidatul sau la presedintie.