De același autor
Despre criza guvernamentală ce ne bântuie s-a vorbit mult, dar, de fapt, sunt de spus doar câteva lucruri clare și nete: a fost declanșată deliberat de președintele Klaus Iohannis, miza ei a fost îndepărtarea USR PLUS de la guvernare, șeful statului și-a greșit socotelile, probabil din încăpățânare și lipsă de inteligență, și din cauza lui nu putem spera la o soluție solidă și durabilă.
Privind retrospectiv, este evident că Florin Cîțu nu contează ca persoană, ci doar ca executant; că insistența asupra menținerii sale la Palatul Victoria a semnificat hotărârea prezidențială de a exclude USR PLUS de la guvernare, iar demiterile miniștrilor USR PLUS, care au făcut inevitabilă retragerea USR PLUS din echipa guvernamentală, au fost ordonate de Klaus Iohannis. Dacă domnul Iohannis a socotit, cum se spune, că USR PLUS va accepta să fie terfelit de vătafii din PNL și „nu va pleca de la măcelărie”, este evident că președintele a făcut un calcul greșit, care demonstrează o evaluare eronată a partenerilor și a jocului politic. Există însă destule elemente care ne determină să credem că președintele a luat în calcul varianta unui guvern minoritar susținut de PSD, după modelul guvernului Tăriceanu. Ce naște din USL – USL visează și inițial se părea că Iohannis și Ciolacu ar fi bătut palma, pentru că PSD a tergiversat vizibil dezbaterea moțiunii de cenzură AUR-USR. Visul USL 2.0 s-a transformat însă în coșmar când PSD a depus aproape instantaneu propria moțiune, care a fost adoptată cu un scor-record de 281 de voturi, iar apoi a refuzat orice guvern condus de Florin Cîțu și ulterior orice guvern cu PNL. Poate că premierul nu și-a onorat promisiunile financiare către aleșii locali ai PSD, cum s-a scris în presă, dar sigur Marcel Ciolacu a fost pus în dificultate de facțiunile fidele lui Liviu Dragnea din interiorul PSD, care erau pregătite să demaște orice „blat” cu PNL. Cu toate acestea, Klaus Iohannis făcea tot ce putea pentru a distruge punțile cu USR PLUS, prin declarații publice ostile. Nici anunțul lui Ludovic Orban privind intenția de a crea un partid propriu nu l-a trezit la realitate, ci doar i-au accentuat iritarea față de politicienii și cetățenii care refuzau să se supună „pohtei” sale – pe bună dreptate, căci „pohta” prezidențială era, să o spunem pe șleau, o prostie.
Orice calcul aritmetic elementar arată că singura combinație în care PNL poate fi dominant, dacă se împacă cu Ludovic Orban, este coaliția cu USR PLUS și UDMR și că orice combinație cu PSD este perdantă: un guvern minoritar face PNL dependent de pretențiile PSD; un guvern PNL-PSD forțează PNL să cedeze supremația, pentru că PSD are mai multe mandate parlamentare decât PNL. Evident însă PSD nu dorește să se asocieze la guvernare într-o iarnă complicată, pe fondul unor evoluții economice dezavantajoase și al unei pandemii scăpate de sub control. Probabil că Florin Cîțu a înțeles acest lucru atunci când a decis să nu le acorde primarilor PSD banii la care se așteptau.
În fața evidențelor, spiritele par să se fi calmat: PNL a decis să nu mai insiste asupra desemnării lui Florin Cîțu ca viitor premier, iar luni-dimineață la RFI senatorul PNL Daniel Fenechiu declara că Lucian Bode sau Nicolae Ciucă ar putea fi și ei desemnați pe post de premier, că singura variantă de guvernare este resuscitarea coaliției cu USR PLUS, iar guvernarea cu PSD este exclusă. Dar nimeni nu se aștepta ca, după ce și-a afirmat ostilitatea față USR PLUS, Klaus Iohannis să-l desemneze premier tocmai pe Dacian Cioloș. Nici liberalii nu se așteptau probabil la acest anunț, echivalent cu dezavuarea lui Florin Cîțu, la doar două săptămâni după ce fusese înscăunat președinte al PNL.
De vreme ce președintele și-a motivat decizia invocând necesitatea rezolvării unor probleme urgente ale populației și renunțând la o rundă ulterioară de consultări, scenariul cinic în care Dacian Cioloș ar fi fost trimis să formeze o majoritate cu PSD și AUR, dacă poate, pare mai puțin probabil, mai ales că și domnul Cioloș a afirmat că președintele nu a fost ostil la consultări. În acest caz, PNL trebuie să fi primit deja ordinul de a colabora cu noul premier, ceea ce nu este ușor de acceptat, mai ales pentru Florin Cîțu, nevoit să accepte statutul de politician eșuat, de pion pe o tablă de șah pe care nu o controlează. Nu îi rămâne decât să negocieze inteligent și să obțină cât mai multe ministere semnificative, pentru a-și „repera onoarea”.
Este posibil ca domnul Iohannis să fi schimbat macazul la insistențele partenerilor internaționali, mai ales a UE, care nu are nevoie de degringolada unui stat membru. Totodată, Klaus Iohannis poate să se fi speriat de ostilitatea crescândă pe care a generat-o nu numai la adresa lui Florin Cîțu, ci mai ales la adresa sa, ostilitate care a adus pe tapet chestiunea suspendării. Confruntat cu imposibilitatea impunerii lui Florin Cîțu și contestarea vehementă a propriei persoane, alimentate de dezvăluiri tot mai incomode, cum ar fi prietenia sa cu cumnatul interlopului Renato Usatâi, Klaus Iohannis a ales probabil o soluție de fugă, care să-l pună la adăpost de un tsunami politic. Nu știm câtă vreme va putea președintele să-și ascundă obligațiile față de oameni de afaceri dubioși și față de vechii securiști conectați la noile servicii, dar deocamdată eșecul tentativei sale de destructurare a coaliției guvernamentale pare să fi generat o soluție rezonabilă la criza politică inutilă care ne-a bântuit. //
