De același autor
Încet-incet aflam acum si numele acestora si ne dam seama ca, dupa toate probabilitatile, functii-cheie din sistemul de securitate nationala erau ocupate de oameni care nu prezinta incredere pentru Alianta. Merita sa ne intrebam ce s-ar intampla daca NATO ar lua in studiu celelalte personaje provenite din structurile militare, de securitate si de informatii care au impanzit guvernul, de-ar fi sa dam doar exemplele ministrului delegat al Administratiei Publice, generalul Gabriel Oprea, si al ministrului delegat al Autoritatii de Control, Ionel Blanculescu. Nici la Cotroceni nu lipsesc personaje controversate, ca Dumitru Iliescu si Cico Dumitrescu. Ar rezista vreunul din ei unui scrutin al specialistilor NATO? Vom avea deci din nou doua fete: una pentru exterior si alta pentru interior, unde totul este posibil. Sau aproape totul, caci in ultimele saptamani au avut loc si alte retrageri din scena, datatoare de sperante. Este vorba de doua demisii spectaculoase din justitie, unde doua personaje de trista amintire au parasit scena: procurorul general Tanase Joita si secretarul de stat din Ministerul Justitiei Costache Ivanov.
Cum in cadrul actualei puteri demisia de onoare nu se practica - a se vedea recent cazul Puwak -, este rezonabil sa atribuim aceste demisii presiunilor Uniunii Europene, exasperata de ritmul de melc al reformei in justitie. Se apropie data prezentarii raportului de tara si Romania risca din nou sa ramana codasa la capitolul reformelor. Primele semnale neoficiale sunt ca nu va fi declarata o economie functionala de piata, astfel incat autoritatile ar avea nevoie de note bune macar la capitolul reformei in justitie, considerata cruciala de toate forurile euro-atlantice. Retragerea unor personaje care au blocat practic instituirea statului de drept in Romania este o masura binevenita, dar care risca sa ramana inutila daca nu va fi urmata de o reforma autentica a practicilor si mentalitatilor din Parchet si din minister. Apetitul pentru reforme pare insa serios diminuat la Palatul Victoria. Atatea cedari incomode in fata standardelor UE si NATO l-au enervat peste masura pe primul ministru, care s-a ratoit in repetate randuri la cei care vorbesc prea mult despre coruptia din Romania doar ca sa ne "fezandeze" si sa ne ingenuncheze. Tot ei au indrazneala sa ne spuna "unde sa punem palmierii" - aluzie la ambasadorul Statelor Unite, Michael Guest, care-si exprimase ingrijorarea fata de modul in care sunt cheltuiti banii publici in tara noastra. Faptul ca premierul a declansat cu buna stiinta o confruntare deschisa cu diplomatul american demonstreaza ca obiectivele interne pe care voia sa le atinga aveau o miza mai mare: Adrian Nastase a vrut sa dea o satisfactie tardiva tuturor celor care au fost - si, probabil, vor mai fi - obligati sa se retraga din functii din cauza presiunilor NATO si UE si totodata sa-i asigure ca nu-si vor pierde privilegiile si protectia din partea guvernului.
In al doilea rand, a vrut sa-i asigure, in prag de campanie electorala, pe baronii PSD de la centru si din judete ca nu vor fi jertfiti pe altarul reformelor si al integrarii. În sfarsit, electoratul trebuia sa priceapa si el, in ciuda evidentelor, ca in Romania lucrurile stau bine, iar coruptia este o fraza "de dansii inventata". A facut-o totusi intr-un mod neinspirat, care tradeaza o anumita duplicitate. Acuzand cercuri externe ("unii dinafara") de rea-vointa la adresa Romaniei, primul ministru impinge dezbaterea pe un teren nationalist si izolationist, contrar intereselor integrarii pe care el insusi le-a promovat. Care este deci adevarata fata a lui Adrian Nastase: cea de la Piatra-Neamt sau cea pe care o arata la Bruxelles, la Londra si la Washington? Ambasadorul Statelor Unite la Bucuresti, Michael Guest, pare sa nu aiba dubii, daca judecam dupa raspunsul transant pe care i l-a dat oficial premierului, atragandu-i atentia ca nu-l intereseaza palmierii, ci modul in care se cheltuiesc banii publici, aspect care-i preocupa si pe romani. Mai mult, ambasadorul Guest defineste din nou coruptia ca pe o problema grava care blocheaza progresul Romaniei. Demersul diplomatului american este fara precedent, desi consecvent cu comportamentul sau de pana acum. Nu ne putem totusi impiedica sa ne intrebam daca aceasta iesire la rampa nu inseamna cumva ca Statele Unite nu mai conteaza pe Adrian Nastase si nu mai agreeaza dublul limbaj practicat de conducatorii Romaniei. Ceea ce ar explica de ce atat primul ministru, cat si ambasadorul Statelor Unite si-au pierdut rabdarea unul cu celalalt.
