De același autor
Concret si cronologic vorbind, semnalul de începere a fost dat de presedintele Curtii de Apel Bucuresti, judecatorul Dan Lupascu, într-o conferinta de presa despre care a stiut foarte putina lume. Pentru prima oara acolo s-a spus lucrurilor pe nume: în Ministerul Justitiei este haos si nu se doreste o independenta reala a magistratilor. Valoarea acestor declaratii putea fi usor atenuata de faptul ca judecatorul Lupascu tocmai fusese atacat în cotidianul Romania libera, unde Rodica Stanoiu are oamenii ei. Poate ca acest atac, despre a carui justificare nu stim nimic, era doar o reglare de conturi. Numai ca a doua zi a avut loc sedinta Consiliului Suprem al Magistraturii, în cadrul careia urmau sa fie alesi un numar de judecatori pentru Înalta Curte de Casatie si Justitie. Din nou lovitura de teatru: Rodica Stanoiu este pusa la punct de judecatoarea Nineta Anghelina, care nu se lasa întrerupta de doamna ministru. Aceasta din urma intervenea autoritar tocmai cand protejata sa, Cristina Tarcea, era supusa unor întrebari incomode, dar legitime. A urmat alt moment penibil pentru Rodica Stanoiu: alta protejata, Maria Huza, presedinta Tribunalului Bucuresti, si-a retras, probabil fortata, candidatura la Inalta Curte. Iar Dan Lupascu a fost reconfirmat în functia de secretar general al CSM, desi Rodica Stanoiu încercase sa scape de el si fortase reluarea votului. In aceeasi zi, judecatorii Curtii de Apel s-au solidarizat printr-un comunicat de presa cu seful lor, Dan Lupascu.S-a spus cu prilejul acestor evenimente ca, de fapt, magistratii erau de mult nemultumiti de modul în care erau tratati de minister si de absenta reformei în justitie. Au izbucnit marti si miercuri, pentru ca nu mai puteau suporta. Daca era cu adevarat asa, atunci seria izbucnirilor publice nu ar fi trebuit sa se opreasca. Dar s-a oprit. A doua zi dupa furtunoasa sedinta a CSM s-a anuntat, prin agentia MEDIAFAX, care comunicase cu "surse" din PSD, ca Rodica Stanoiu ar urma sa fie înlocuita cu secretarul de stat din Ministerul Afacerilor Externe, Cristian Diaconescu. Vartejul steril al speculatiilor a început si nimeni nu a mai observat ca magistratii au tacut, inclusiv Dan Lupascu, cel care promitea sa se explice în fata presei cu privire la acuzatiile din Romania libera. Aceasta tacere ridica mai multe semne de întrebare legate de demersul lor anterior.
Privind retrospectiv, cu scepticismul cuvenit observatorului scenei politice romanesti, izbucnirea de saptamana trecuta pare un incident izolat, provocat de oamenii lui Adrian Nastase, care aveau nevoie de întarirea curentului de opinie îndreptat împotriva Rodicai Stanoiu. Aceasta speculatie este întarita si de lucrurile ciudate care s-au petrecut totusi la sedinta CSM. Desi nu îndeplinea criteriile, secretarul de stat în Ministerul Justitiei, Cristina Tarcea, a fost aleasa ca judecator la Înalta Curte. In timpul sedintei s-a pus problema legalitatii alegerilor: cum pot fi alesi judecatorii instantei supreme potrivit vechii Legi de organizare judecatoreasca, cu efecte potrivit Constitutiei revizuite, dar în absenta unor noi legi? Daca lucrurile stau într-adevar asa, de ce a acceptat CSM sa faca aceste alegeri? Nu era rolul magistratilor sa apere spiritul legii? Ar mai fi fost de asteptat si o sensibilizare a opiniei publice asupra carentelor majore din legile pe care ministerul le-a supus Parlamentului. Dupa ziua de miercuri nu s-a mai vorbit de acest subiect, desi, înainte, toata lumea, inclusiv unii parlamentari PSD, recunostea ca legile nu corespund exigentelor UE si nu elimina interferenta politicului, prin minister, în actul de justitie. Daca nu va urma o ampla dezbatere publica pe tema statului de drept în Romania si magistratii din CSM nu vor adopta o pozitie ferma, atunci vom putea conchide ca evenimentele de saptamana trecuta nu au fost decat o zona de turbulenta pasagera provocata de o comanda politica. Pana la un punct, si o astfel de comanda ar fi de înteles: toata lumea stie ca Rodica Stanoiu s-a dovedit o catastrofa pentru justitie si ca nimeni, de la Bruxelles la Washington, nu mai vrea sa stea de vorba cu ea. Presedintele Iliescu, definit prin inapetenta sa pentru reforme democratice, a ramas singurul care o apara si o suporta. El trebuia pus în situatia de a-si da seama ca se compromite sustinand-o pana în panzele albe.
Chiar daca o astfel de miscare are o justificare pragmatica, ea risca sa devina o manevra politica oarecare, daca nu declanseaza concomitent si fenomenul reformei reale în justitie. Simpla înlocuire a Rodicai Stanoiu nu este cheia succesului. Aici este nevoie de vointa politica. Daca ea nu exista sau este oscilanta, atunci breasla ar trebui sa intervina în forta, caci statul de drept nu poate fi subiect de negociere. Modele europene exista în acest sens: judecatorii francezi care l-au condamnat pe fostul premier Alain Juppé au stiut sa denunte public presiunile la care au fost supusi, iar la Londra, chiar saptamana trecuta, cei mai prestigiosi magistrati se revoltau deschis împotriva unor masuri preconizate de guvernul Blair, pe motiv ca acestea ar slabi forta si independenta instantelor. Pana nu vor avea acest curaj, înaltii nostri magistrati nu au motive sa fie multumiti de performanta lor. Si nici noi de ei.
