De același autor
numirea titularilor la Ministerele Sanatatii si Integrarii Europene, dupa interimatul asigurat de un personaj controversat, cum este Ionel Blanculescu, si un tehnocrat ca Vasile Puscas. Trebuie spus de la inceput ca, daca numirea domnului Puscas la Ministerul Integrarii a fost fireasca, plasarea domnului Blanculescu in fruntea Ministerului Sanatatii nu a facut decat sa ateste penuria de cadre a partidului. Oricat de zelos ar fi controlorul-sef al partidului, competentele sale in domeniul asistentei sanitare erau zero. Oricum ar fi fost insa ministrii interimari, ei erau mai interesanti decat titularii numiti joi, 27 noiembrie. Noul titular la portofoliului Integrarii, Alexandru Farcas, a fost secretar de stat in Ministerul de Interne, unde s-a ocupat intr-adevar de integrare. Ni se spune ca ar fi obtinut rezultate remarcabile. Stim intr-adevar ca Ministerul de Interne a fost mai eficient decat celelalte la insusirea recomandarilor Uniunii Europene, dar nu este foarte clar daca aceste realizari sunt meritele domnului Farcas. Putinele sale aparitii publice au creionat personalitatea unui inalt functionar public tanar si destul de putin sigur pe sine, incapabil sa se indeparteze de limba de lemn oficiala. Pentru o tara care trebuie sa se angajeze cu toate fortele pe calea integrarii, era nevoie de o personalitate impozanta, de cineva capabil sa coordoneze eforturile tuturor ministerelor si tuturor agentiilor guvernamentale, cineva cu o viziune strategica, in stare sa sugereze directiile de urmat si nu doar sa bifeze indeplinirea masurilor hotarate de primul ministru sau de Günther Verheugen. Nu putem decat sa ne dorim ca Alexandru Farcas sa ne infirme scepticismul si sa se dovedeasca un adevarat om politic, dar deocamdata nu putem scapa de temerile ca a fost numit acolo doar pentru ca este "omul lui Adrian Nastase" numit pe un post ocupat pana nu demult de un om "al lui Ion Iliescu". Desigur, ramane si suspiciunea ca Hildegard Puwak, experta in arta supravietuirii politice, va cauta sa-l domine din birourile partidului pe tanarul ministru lipsit de autoritate. Singura lui speranta este ca Vasile Puscas sa-l sprijine cu propria experienta.
Pentru alegatori si observatori nu este valabila insa decat constatarea ca partidul de guvernamant nu a avut la indemana o personalitate de marca pe care s-o numeasca intr-o functie atat de importanta. Nu a avut, sau nu a vrut sa aiba, caci personalitatile sunt mai greu de controlat, iar in PSD singurele personalitati permise sunt cele ale baronilor locali de tipul Nicolae Mischie si Dumitru Sechelariu. Grosul plutonului, mai ales in aparatul guvernamental, trebuie sa fie alcatuit din personaje cenusii perfect confundabile intre ele. Nu degeaba a fost evitata din nou numirea lui Sorin Oprescu in fruntea Ministerului Sanatatii, desi acesta si-a dovedit capacitatea manageriala. Gura sa este insa prea sloboda si greu de controlat, asa ca nu vom sti niciodata daca doctorul Oprescu ar fi fost un ministru bun sau nu. Ca un facut, Ionel Blanculescu a gasit cu cale sa initieze o ancheta tocmai la spitalul Elias, condus de Sorin Oprescu, exact cu o saptamana inainte de titularizarea agreabilului, dar anonimului Ovidiu Branzan.
Ironia soartei face ca doctorul Branzan sa fie si actionar la o firma de servicii medicale, ceea ce l-ar fi facut incompatibil cu functia de ministru, daca ministrul Blanculescu i-ar fi aplicat criteriile valabile pentru alti inalti functionari din minister, fortati sa demisioneze din aceasta cauza. În rest, doar ziaristii bine informati stiu cine este Ovidiu Branzan: deputat PSD de Timis si sotul Danei Razboiu. Meritele sale sunt eminamente politice. Admitem ca nu este nici macar nevoie sa fii medic pentru a aplica o politica in domeniul sanatatii. Dar trebuie macar sa fii cineva. Ori, istoria recenta nu a consemnat inca marile idei ale doctorului Branzan in ceea ce priveste reforma sanitara. Este insa aproape sigur ca el nu va cracni atunci cand ministrul de Finante va dirija fondurile asigurarilor de sanatate catre acoperirea gaurilor negre din buget, asa cum s-a intamplat pana acum. Probabil ca loialitatea sa fata de primul ministru este si va ramane impecabila. Cum ar putea fi altfel, cand fara decizia premierului nu ar fi iesit niciodata din anonimat?
Acesti oameni anonimi, fara idei si fara istorie, sunt asadar rezerva de cadre a PSD, partid care a comentat indelung cu ironie absenta celor 40 000 de specialisti cu care se laudase CDR. Poate ca algoritmul atribuirii posturilor ministeriale a fost perceput la vremea sa ca un dezastru, dar astazi pare preferabil unicului criteriu pe care-l aplica primul ministru: loialitatea neclintita fata de propria persoana si lipsa de personalitate. Calculul politic, nu binele natiunii, sta la baza selectiei ministeriabililor. Ati auzit cumva de marea contributie adusa la sporirea investitiilor straine de catre presedintele ARIS, Marian Saniuta ? Nici nu veti auzi, caci ea nu exista. Postul este doar o sinecura pentru un aliat sigur si sters. Stiti ca inca din luna august a fost creata, prin ordonanta, Agentia Romana a Sigurantei Alimentare? Bineinteles ca nu. Ea nu exista decat pe hartie, pentru ca premierul nu a gasit inca personajul destul de lipsit de calitati care s-o conduca. Tara ideala pentru PSD nu are initiative, nu are idei, nu are controverse, nu are personalitati, nu are dezbateri, nici culoare, nici sclipiri intelectuale. Nu putem decat sa ne rugam ca aceasta tara sa nu se identifice niciodata pe deplin cu Romania.
