De același autor
Pierzându-şi credibilitatea atât din punct de vedere moral, cât şi din punct de vedere profesional, Monica Ridzi a devenit o problemă majoră pentru PD-L şi pentru preşedintele Băsescu.
Cine şi-ar fi închipuit, acum şase luni, că un tânăr politician care a fost un europarlamentar decent se va transforma într-un simbol al cheltuirii iresponsabile a banului public? Promovată de Traian Băsescu în campania sa de sprijinire a tinerilor şi a femeilor în politică, Monica Iacob Ridzi a reuşit să proiecteze pe scena publică imaginea unui demnitar de tipul celor care au provocat dezgustul electoratului faţă de politică, complet diferit de ceea ce susţine PD-L că ar fi politicienii săi – mai morali, mai competenţi, mai responsabili. Scandalul Ridzi s-a amplificat săptămâna trecută din cauza refuzului iniţial al ministrului de a se prezenta la audierile comisiei parlamentare de anchetă, din cauza mersului audierilor şi a faptului că a pierdut sprijinul PD-L, fiind practic repudiată de personalităţile partidului – de la Theodor Stolojan la Monica Macovei şi Cristian Preda.
Deşi Monica Ridzi avea dreptate să susţină că audierea sa la comisia parlamentară contravenea regulamentului Camerei, din momentul în care DNA a demarat deja cercetările în acest caz, totuşi încercarea ei de a eluda audierea a creat impresia că se sustrage nu numai controlului parlamentar, ci şi scrutinului public – căci parlamentul, spre deosebire de DNA, lucrează la vedere.
În plus, doamna Ridzi a fost acuzată din nou de aroganţă, o consecinţă firească în fond a faptului că l-a angajat director de comunicare pe fostul purtător de cuvânt al lui Adrian Năstase. Când s-a prezentat în sfârşit la audieri, Monica Ridzi a fost neconvingătoare şi nesigură, trimiţând la subalterni şi anunţând o ridicolă şi inutilă iniţiativă de a plăti din bani proprii un audit internaţional în cazul contractelor legate de Ziua Tineretului. Se afla, e drept, în groapa cu lei, înconjurată de politicieni ostili şi agresivi, gata s-o sfâşie – poate pentru că adulmecaseră o pradă uşoară într-un ministru neexperimentat. Până şi colegul ei de partid Sever Voinescu s-a simţit obligat s-o întrebe dacă nu s-au cheltuit cumva „mult prea mulţi bani“. Ce a urmat a fost însă şi mai rău, mai ales după ce reprezentantul MediaPro a declarat că banii pentru concertul de la Costineşti au provenit de la compania sa, ceea ce a generat întrebarea legitimă cu potenţial exploziv „atunci unde s-au dus banii MTS?“.
A urmat apoi demonstraţia de mitocănie a lui Cristian Boureanu, care l-a făcut „prost“ pe pesedistul Nelu Bănicioiu şi a insultat-o pe preşedinta comisiei, penelista Alina Gorghiu, adresându-i-se golăneşte cu „domnişorică“ şi sugerând că i-ar putea vorbi „despre amanţi“. Oare când a calificat lucrările comisiei de „circ politic“ doamna Ridzi s-o fi gândit şi la el? Nimeni nu se aştepta desigur la prea mult rafinament din partea domnului Boureanu, iar atacurile sale sub centură nu fac decât să sugereze lipsa de argumente în apărarea ministrului Ridzi. De altfel, „greii“ PD-L nu numai că au refuzat s-o mai apere public, ci chiar au declarat că trebuia îndepărtată de mult. Prim-vicepreşedintele Theodor Stolojan a spus fără ocolişuri că demisia „trebuia dată rapid“, iar acum nici nu mai contează ce verdict va da DNA, pentru că „avem o problemă de imagine privind suspiciunea cheltuirii banului public“.
Si mai iritat a fost vicepreşedintele PD-L Cezar Preda, care s-a plâns de „această solidaritate ţigănească a PD-L cu Ridzi“, care ar aminti de atitudinea PSD în cazul Bivolaru şi de faptul că PD-L, în loc să vorbească despre proiectele proprii, este nevoit „în fiecare zi să dea răspunsuri despre Ministerul Tineretului şi Sportului“. Totodată, domnul Preda a manifestat o oarecare iritare faţă de incapacitatea lui Emil Boc de a tranşa chirurgical cazul Ridzi, în calitatea sa de prim-ministru şi preşedinte al partidului. Ezitările premierului au fost de altfel evidente, deşi a încercat să le mascheze repetând mecanic mantra „dacă justiţia va da un verdict care ţine de existenţa unor nereguli, în acel moment orice ministru... va pleca din guvern“.
Variaţiuni pe aceeaşi temă am auzit şi în interpretarea Monicăi Iacob Ridzi, care a dezminţit vineri, printr-un laconic comunicat cu antetul PD-L, zvonurile privind demisia sa, iar duminică s-a agăţat din nou de scaun, declarând la emisiunea lui Ion Cristoiu, noul prieten al tinerelor pedeliste: „voi demisiona doar dacă DNA începe urmărirea penală. O demisie acum ar însemna să-mi recunosc vina, ar fi un act de laşitate“. Mă rog, înainte de a fi executat, nici Ceauşescu nu răspundea „decât în faţa Marii Adunări Naţionale“.
Speranţa lui Emil Boc şi a Monicăi Ridzi că un eventual NUP din partea DNA ar pune capăt scandalului este produsul unei logici precare, deoarece un astfel de verdict nu poate şterge vinovăţia morală a cheltuirii dubioase a banilor publici în plină criză economică. A spus-o pe un ton exasperat şi Cristian Preda, luni dimineaţa, la RealitateaFM. Pierzându-şi credibilitatea atât din punct de vedere moral, cât şi din punct de vedere profesional - căci tot scandalul emană un puternic iz de incompetenţă –, Monica Ridzi a devenit o problemă majoră pentru PD-L şi pentru preşedintele Băsescu, deşi acesta din urmă neagă categoric că ar fi intervenit în favoarea prietenei fiicei sale. Fosta tânără speranţă s-a transformat astfel în acea buturugă mică de care riscă să se împiedice carul mare al partidului, iar întrebarea-cheie în acest scandal penibil este, de fapt, de ce Emil Boc şi Traian Băsescu nu au oprit dezastrul la timp. Cred că şi unul, şi celălalt se roagă să nu aflăm niciodată răspunsul. //
