De același autor
Ne-am speriat din nou ca niste scolari prinsi cu lectiile nefacute si cu pantofii necuratati, atunci cand cancelarul german Gerhard Schroeder a evocat posibilitatea amanarii integrarii Romaniei cu un an. Desigur, domnul Schroeder se afla in plina campanie electorala, iar diplomatii ne asigura ca pozitia oficiala a Germaniei, de sprijin fata de integrarea noastra in 2007, nu s-a schimbat. Alta sperietura ne-a venit de la comisarul european Olli Rehn, ale carui declaratii au fost interpretate de Financial Times ca o sugestie privind intrarea Romaniei in UE doar peste cativa ani. Purtatorul de cuvant Stefaan de Rynk a indulcit avertismentul cu formularea diplomatica “in acest moment, aderarea Romaniei la Uniunea Europeana este prevazuta pentru 1 ianuarie 2007”.
Dincolo de calmantele diplomatice administrate de oficialii europeni si romani se ascunde insa, ca intotdeauna, o realitate mai dura, greu de vindecat. Ea este definita de situatia reala a Romaniei si de intarzierea aplicarii masurilor cerute de Comisia Europeana. Despre situatia reala s-a scris cu rigoare germana in publicatia Die Zeit, citata de Adevarul din 9 august. Romania este mai saraca decat cea mai saraca membra a UE, Letonia, observa ziarul, adaugand ca Romania “profunda” ar avea nevoie de cateva zeci de ani pana sa se integreze cu adevarat. Oripilat de multitudinea carutelor de pe sosele, Die Zeit ne demonstreaza cu cifre ceea ce guvernantii nostri dintotdeauna cauta sa disimuleze, si anume ca Romania este mult inapoiata fata de celelalte membre ale UE: “Doar 2% dintre romani traiesc la nivelul la care traiesc astazi germanii, 20% la nivelul la care se aflau germanii in 1965, iar jumatate la nivelul din 1955. Restul traiesc in conditiile Germaniei din 1880”. Si mai grava este insa “cultura coruptiei” care domina Romania. Economia subterana si evaziunea fiscala sunt doar un aspect al acestui fenomen, cu care se pare ca romanii s-au obisnuit deja.
Pentru cetateanul german, o astfel de tara este greu de acceptat. Ea va cere tot mai multe fonduri de ajustare din partea UE si, mai ales, va deversa asupra tarilor dezvoltate zeci si sute de mii de lucratori la negru si de infractori. In plus, occidentalii sunt foarte exigenti la capitolul coruptie si ar prefera sa nu finanteze din banii lor prosperitatea gruparilor mafiote si clientelei politice romanesti.
Nu are rost acum sa discutam despre cauzele inapoierii Romaniei. Important este, cum ne amintesc necontenit oficialii europeni, sa luam macar in ceasul al 12-lea masurile cerute. Or, la acest capitol tabloul actiunilor guvernamentale este haotic.
Este drept ca toate masurile grele si importante au fost mult intarziate de guvernul PSD. Reforma justitiei, combaterea coruptiei, controlul frontierelor si asigurarea unui mediu concurential sunt restante mostenite, ca si infiintarea unei agentii de coordonare a utilizarii fondurilor pentru agricultura. Ele au fost remediate doar partial de noua echipa de la Palatul Victoria. Reforma justitiei a inceput, intr-adevar, dar combaterea coruptiei nu a atins inca un nivel convingator. Ne-a amintit-o de curand si Stefaan de Rynk, in numele lui Olli Rehn. Pana si palidul ministru al Integrarii, Ene Dinga, a aflat ca Europa ne cere sa investigam serios marile dosare de coruptie. Poate ca asa se explica demararea anchetei in cazul unor “pesti mari”, cum este Dan Ioan Popescu.
Tot ca raspuns la cererea UE a venit si reorganizarea Politiei, care intra in vigoare din 15 august. Chestorul principal Dan Fatuloiu a simplificat si a descentralizat intr-adevar structura Politiei si a desfiintat 20 de posturi din subordine. Vor fi insa politistii romani mai putin corupti si mai putin brutali? Avem temeiuri serioase sa ne indoim, mai ales in lumina cazurilor recente de violenta din partea celor chemati sa asigure siguranta cetateanului.
Din pacate, respectarea cerintelor europene a facut si victime: din prea mult zel de a reglementa o situatie scapata de sub control, cea a romanilor care muncesc la negru in UE, MAI a lovit cu barda exact in concetatenii nostri care muncesc din greu si aduc bani in tara. Ministerul de Interne pare depasit de cerintele europene. Actioneaza in salturi si stimulat de crize. Controalele operate la punctele de frontiera in ultimele zile par sa fie mai degraba o reactie la fuga lui Frantisek Priplata decat o noua politica de asigurare a frontierelor. Asteptam cu interes reforma administratiei promisa pentru toamna, domeniu nevralgic de care nu s-a atins nimeni pana acum.
Guvernul sovaie si la capitolul achizitiilor publice, care nu sunt nici acum conforme cu normele europene; al concurentei si al protectiei mediului, unde directiva privind poluarea industriala asteapta inca sa fie pusa in aplicare. Mai mult, guvernantii si-au dat cu stangul in dreptul adoptand in luna iulie o ordonanta confuza, care faciliteaza eludarea obligatiilor de mediu pentru patronii societatilor privatizate. Ca mai totdeauna cand e vorba de administratia romaneasca, nu putem sti daca este o scapare sau o cedare in fata unor influenti oameni de afaceri.
Indiferent care sunt cauzele contradictiilor si intarzierilor, rezultatul actiunii guvernamentale va fi sanctionat ca atare de Comisia Europeana. In loc sa repete tot timpul “suntem in grafic”, poate ca ar fi mai util ca guvernul sa priveasca Romania din perspectiva germana. Abia atunci ar intelege cu adevarat cate mai are de facut.
