De același autor
Subiect mai important decât pare la prima vedere, dacă îl privim în context, ancheta DNA în cazul Pițurcă-Romarm ridică din nou problema capturării României de rețele care nu diferă prea mult de cele active în Rusia lui Putin. Perspectiva istorică este deschisă de cartea Oamenii lui Putin, a jurnalistei britanice Catherine Belton, recent publicată și în România. Autoarea detaliază modul în care a luat naștere în Rusia „economia invizibilă”, gândită de o grupare a unor ofițeri de contrainformații din KGB încă de pe vremea lui Gorbaciov pentru a transfera avuția statului în conturile unei rețele selecte de spioni de elită și membri PCUS din eșaloanele 2 și 3, care au înțeles, căci erau inteligenți și umblați prin lume, că regimul comunist nu avea nicio soluție pentru problemele economice cu care începuse să se confrunte și că ei înșiși „puteau trăi mult mai bine”, dacă renunțau la comunism și înființau firme „prietene”, care cumpărau ieftin de la stat și vindeau scump pe piața internațională, păstrând profiturile în conturile rețelei de „insideri”. Succesorii acestor rețele conduc astăzi Rusia, mână în mână cu grupările criminale cu care s-au aliat.
Dar oare nu a început și România la fel? De unde au apărut personaje ca Dan Voiculescu? Ce făceau de fapt firme ca ICE Dunărea sau Crescent decât să mute banii statului în străinătate? De unde au apărut toți miliardarii din umbră, care stau astăzi la Monaco, de exemplu? De ce persistă și prosperă clanurile de interlopi, sub protecția poliției? Amintim și că, la fel ca în Rusia post-sovietică, unde comisia însărcinată de fostul premier Yegor Gaidar cu recuperarea banilor PCUS nu a găsit nimic, nici comisiile înființate de guvernul României după 1990 nu au dat de „banii lui Ceaușescu”, care de fapt erau ai rețelei care îi și scosese din țară.
Ceea ce a început prost nu putea continua bine, și iată-ne acum, deși suntem membri ai UE și ai NATO, captivi ai aceluiași tip de rețele. Exemplificăm prin Romarm și întrebăm ce caută în fruntea unei companii strategice a statului un fost polițai trecut prin SRI și validat de Academia Națională de Informații Mihai Viteazu (ANIMV), notorie pentru suspiciunile de plagiat și standarde academice slabe, condusă de un profesor care a condus doctoratul dovedit plagiat al ministrului Lucian Bode, doctorat acordat de UBB, deși comisia avea pe masă un raport care dovedea caracterul viciat al tezei? Iată deja o schiță emblematică a încrengăturii dintre servicii, impostură, corupție (spune DNA, nu eu) și clasa politică aflată la putere, reprezentată aici de ministrul energiei Virgil Popescu, care l-a numit pe Gabriel Țuțu în fruntea Romarm. Suntem obligați să ne întrebăm dacă nu cumva ministrul Virgil Popescu este lipit de scaun din 2019 tocmai pentru că ascultă de ordinele unei rețele oculte care controlează companiile de stat și, indirect, unele companii private „prietene”, care primesc pe bandă rulantă contracte cu statul. Tot așa cum inamovibil pare și ministrul de interne Bode, promovat în PDL Sălaj pe vremea când organizația era condusă de un fost căpitan de Securitate, preluat de SRI și apoi lansat în afaceri de mare succes, cercetat pentru evaziune fiscală, dar decedat înainte ca justiția să se poată pronunța. Soția domnului Bode, scrie presa, a fost parteneră de afaceri cu soția fostului ofițer, inclusiv într-un proiect promovat de Elena Udrea. Încrengături similare vom găsi, cu puțină curiozitate, în ambele partide aflate la putere, de-a lungul ultimelor peste trei decenii. Ele definesc România reală și sunt responsabile de sărăcia și marginalizarea ei în UE. Nu avem spațiul necesar pentru a detalia, dar sugerăm să vă gândiți la companii de stat căpușate și falimentate din interior ca Oltchim, Sidex, fostul Petrom sau Bancorex, dar și, recent, la City Insurance, la CEO din Târgu Jiu, care trimite minerii la moarte, plătind un magnat local pentru a-i transporta în condiții improprii; sau la fostul premier Florin Cîțu, promovat cu ajutorul Fundației Omenia, condusă de Minodora Ilie, prietena generalilor din servicii, fără ajutorul cărora, declara ea, nu se poate face nimic. Și nu uitați nici de universul închis și dubios al portului Constanța, sau de Sebastian Ghiță, abonat la contracte cu statul și făcut scăpat de arestare exact după ce participase la o petrecere a SRI.
Masterplanul rusesc a dus, se pare, la evoluții ulterioare asemănătoare, atenuate în România de apartenența la UE și la NATO, dar evidente în tentaculele rețelelor oculte care sufocă statul, de la președintele-GRIVCO la premierul inept cu guvernul său incompetent și ridicol de marionete ale acestor rețele reșapate. De aceea și refuză reformele fundamentale cerute de UE, mai ales în justiție și în guvernanța corporativă. Se pare totodată că nivelul de obediență pretins deținătorilor de funcții a dus la scăderea accentuată a nivelului de competență și integritate – tot de la vârf spre bază.
Fie că au plecat din țară, fie că au rămas, românii au înțeles că statul este capturat de „sistemul ticăloșit”, preluat de urmașii „vechii gărzi” din companiile de stat, administrație, și unele companii private, mai ales imobiliare (o obsesie KGB-istă din primii ani, cum a fost și în România în anii 1990), care valorifică banii sifonați de la stat. Și pentru că nu există forțe politice sau civice capabile să răstoarne „sistemul”, căci totul este atent controlat de caracatița mafiotă, românii s-au resemnat și au renunțat la proteste. Dacă nu ar fi ocupat cu războiul din Ucraina, cred că Putin s-ar distra copios pe seama noastră. //
