Schimbarea la față a președintelui Nicușor Dan

Dacă la ora redactării acestor rânduri soarta moțiunii de cenzură PSD-AUR este incertă, dezamăgirea majorității electoratului proeuropean față de comportamentul lui Nicușor Dan în actuala criză politică este cât se poate de certă. Existau deja multe nemulțumiri înainte ca președintele să-și lanseze jocul „echidistant” în sprijinul demersului demolator al PSD, dar refuzul de a-l susține pe premierul Ilie Bolojan, promotor al unor reforme necesare, deși insuficiente, împotriva reprezentanților unui sistem corupt care se hrănește din deturnarea resurselor publice, a dat lovitura de grație imaginii tot mai decolorate de reformist proeuropean a președintelui Dan. Iar suspiciunea că domnul Dan ar fi șantajat de PSD și AUR cu suspendarea confirmă că beneficiile unui candidat independent, fără propriul partid politic, sunt doar un miraj periculos, nicidecum o soluție.

Este greu să nu califici drept pervers jocul președintelui în criza absolut gratuită declanșată de PSD în numele intereselor comanditarilor săi din servicii și din structurile politico-economice de tip mafiot: inițial a bagatelizat tensiunile, cu un discurs de tipul „partidele se ceartă, dar guvernul funcționează”; ulterior, după votul din PSD pentru retragerea sprijinului politic acordat premierului Bolojan și după ce toate partidele și-au formulat oficial pozițiile, a înscenat niște pseudoconsultări politice la Cotroceni; iar apoi, după ce PSD și AUR au depus în comun moțiunea de cenzură, a calificat relaxat moțiunea drept „un scenariu” la care „ne așteptam” și a dat asigurări că viitoarea guvernare girată de el va fi alcătuită din partide proeuropene.

Sunt însă două probleme mari cu aceste asigurări prezidențiale, atâta vreme cât: 1. PSD, o componentă obligatorie a unei astfel de coaliții, s-a asociat cu partidul antioccidental și prorus AUR în redactarea și depunerea unei moțiuni care stigmatizează colaborarea cu Occidentul; și 2. PSD cu greu poate fi numit un partid proeuropean. De altfel, culmea ironiei, prim-vicepreședintele AUR, Dan Dungaciu, i-a amintit ironic președintelui că PSD a „ieșit de sub pulpana lui Ion Iliescu”. Și totuși, consecvent operațiunilor sale de bagatelizare a riscurilor, președintele a ținut să asocieze votul din Parlament pentru programele SAFE cu minimalizarea riscului moțiunii de cenzură pentru a sugera, fals, că el ar putea garanta o guvernare proeuropeană și după înlăturarea lui Ilie Bolojan, pentru că rămâne echidistant. Este greu de înțeles însă echidistanța între un premier dedicat reducerii risipei banului public și un partid care s-a definit prin risipa banului public, blocarea reformelor și depunerea unei moțiuni de cenzură comune cu AUR. Majoritatea electoratului lui Nicușor Dan a înțeles exact că este vorba, de fapt, de un partizanat pro-PSD și anti-Bolojan și l-a dezavuat în spațiul public. Totodată, ne întrebăm cum va asigura președintele participarea PNL la o guvernare proeuropeană postmoțiune altfel decât forțând o ruptură în PNL și punând presiuni dure asupra USR, deci intervenind neechidistant în viața partidelor, în sensul unei adaptări a acestora la cerințele PSD.

De fapt, falsa echidistanță a fost ultima picătură care a dus la revărsarea paharului umplut deja de obediența cu care Nicușor Dan a acceptat și executat politica PSD în Justiție, încununată de numirea procurorilor propuși de avocatul Olguței Vasilescu, mai ales a Cristinei Chiriac, dovedită a fi ascuns probe în cazul unui episcop pedofil, condamnat ulterior, și acuzată recent de ziariști de investigații credibile că i-a urmărit penal pentru investigațiile lor, deși știa ce profesie au. FB e plin de aceste dezvăluiri, ignorate de televiziunile „de știri”. Adăugăm refuzul de a bloca numirea ilegală a Liei Savonea la ÎCCJ, de a participa măcar la o singură ședință a CSM și de a finaliza consultarea magistraților reformiști, după documentarul Recorder. Tot neîndeplinite au rămas promisiunile privind raportul asupra suspendării alegerilor din 2024 și numirea unor noi șefi la serviciile de informații.

Din toate aceste neîmpliniri, unii au conchis că președintele ar fi fost capturat de „sistem”, adică de servicii. Informațiile difuzate recent pe rețelele sociale sugerează însă că această „capturare” s-a petrecut mai demult și că povestea independentului reformist și proeuropean vândută electoratului în 2025 a fost, de fapt, o mistificare. Astfel, există citate extinse din pozițiile formulate de Nicușor Dan în mediul online din care reiese că a criticat-o pe Monica Macovei, a susținut ambele tentative de suspendare a președintelui Băsescu, inclusiv în stradă, în 2012, iar în 2009 l-a susținut mai întâi pe Crin Antonescu, candidatul prezidențial personal al lui SOV, iar apoi pe Mircea Geoană – apropiat de același SOV. Coroborăm informația cu declarația publică recentă potrivit căreia în timpul mandatului Laurei Codruța KÖvesi s-ar fi „comis abuzuri” și înțelegem că adevăratul Nicușor Dan este diferit de personajul pe care reformiștii l-au votat cu bună-credință în 2025 și că nici măcar nu se jenează să recunoască acest lucru.

Această „schimbare la față” a lui Nicușor Dan se profilează acum ca un pandant demonic al revelației luminoase din Evanghelie. Cum lumea e plină de falși profeți, trebuia probabil să avem și noi falșii noștri salvatori. Din păcate, misiunea falsului reformist Nicușor Dan în slujba sistemului nu se încheie aici: mai avem patru ani, cu executare.