De același autor
Ca un os de peste le-a stat CNSAS politicienilor de la inceputul existentei sale, ba chiar inainte de acest inceput. Desi au venit la putere cu un mandat popular de decomunizare si de asanare morala a societatii, nici guvernul condus de CDR, nici presedintele Constantinescu nu au facut din adoptarea unei legi pentru deconspirarea Securitatii o prioritate. Aceasta lege a fost adoptata abia in decembrie 1999, dupa protestele lui Constantin Ticu Dumitrescu si presiunile societatii civile, dar varianta finala era atat de diferita de proiectul "Ticu", incat initiatorul s-a dezis de ea.
Asa cum era insa, CNSAS exista, printre membri sai numarandu-se repere morale ale Romaniei postcomuniste - cate putea si ea sa aiba - ca Horia-Roman Patapievici, Andrei Plesu si Mircea Dinescu. Nu a fost intamplator ca tocmai aceste persoane au fost atacate de presa si de politicienii fideli PDSR inca din timpul audierilor din parlament. Odata validati, cei trei si colegii lor s-au lovit insa de probleme practice generate de sabotajul puterii, mai ales a celei rezultate dupa alegerile din 2000. Practic, pana in 2005, CNSAS a fost sabotat din trei directii: 1) din partea guvernului Adrian Nastase; 2) din interior; 3) din parlament. In aceste conditii, supravietuirea institutiei poate fi calificata drept un miracol, poate chiar o expresie a justitiei divine.
Guvernul Nastase a cautat sa blocheze activitatea CNSAS prin refuzul de a-i repartiza un sediu adecvat. Premierul cu pretentii de fin intelectual a asimilat activitatea CNSAS cu "linsul dosarelor". Cand problema sediului a devenit un scandal public, guvernul a rezolvat-o de forma, repartizand CNSAS o cladire inchiriata in care nu incapeau decat 800 de metri liniari de arhiva, adica in jur de 7.000 de dosare. In aceste conditii era usor pentru SRI sa refuze predarea arhivei, invocand lipsa unor conditii corespunzatoare de inmagazinare si pastrare. Problema unui sediu pentru arhiva a fost rezolvata abia in anul electoral 2004, prea tarziu pentru ca imobilul sa poata fi amenajat si deci pentru cercetarea candidatilor la alegerile din acel an. Sa nu sarim insa prea repede peste razboiul de uzura purtat de puterea PDSR/PSD impotriva membrilor colegiului CNSAS, care doreau deconspirarea reala a Securitatii.
Acest razboi a inceput cand, dupa primii doi ani in care a dat doar verdicte privind informatorii Securitatii, o parte a membrilor Colegiulul CNSAS a dorit sa treaca la deconspirarea ofiterilor de Securitate vinovati de politie politica. Mai intai, serviciile de informatii au refuzat sa furnizeze datele de identificare pentru cei cercetati, apoi a inceput sabotajul din interior, cu presedintele CNSAS, Gheorghe Onisoru - propus de PNL, care ulterior i-a retras sprijinul politic - si Constantin Buchet - propus de PRM -, ca varfuri de lance ale gruparii care dorea menajarea fostilor ofiteri, si cu domnii Plesu, Dinescu, Patapievici si Secasiu, ca militanti consecventi in favoarea deconspirarii acestora. Colegiul CNSAS s-a scindat, iar cele doua parti si-au cautat sustinatori: partizanii deconspirarii i-au gasit in randurile societatii civile, iar cei ai menajarii fostilor ofiteri in randul majoritatii parlamentare a vremii. Domnii Onisoru si Buchet, secondati alternativ de alti membri propusi de partidele majoritatii, au decis sa nu se prezinte la sedintele Colegiului, facand imposibila luarea unor decizii. In urma protestelor partidei adverse, s-au plans la parlament, care a creat celebra subcomisie de ancheta a CNSAS prezidata de pesedistul Ion Predescu. In mod memorabil, subcomisia i-a taxat pe indezirabilii Plesu, Dinescu, Patapievici si Secasiu drept "elemente rasculative" care trebuie inlocuite. Numai protestele societatii civile, care au culminat cu un "lant viu", au facut ca propunerile domnului Predescu sa nu fie votate de parlament.
Este momentul sa ne amintim si de rolul jucat in acest razboi de uzura impotriva deconspirarii de parlament, prin Comisia pentru supravegherea activitatii SRI, condusa de Ion Stan (PSD) si Daniela Buruiana (PRM). Amandoi i-au atacat sistematic pe Horia-Roman Patapievici, Andrei Plesu si Mircea Dinescu, comportandu-se, de fapt, ca o comisie de sabotare a deconspirarii. Ca sa nu lase loc niciunui dubiu asupra acestui fapt, Ion Stan a elaborat chiar un set de propuneri vizand modificarea Legii 187/1999 care amputau dramatic atributiile Consiliului, scoteau o serie de dosare, inclusiv ale preotilor, de sub jurisdictia acestuia si institutionalizau controlul politic asupra CNSAS prin suprapunerea mandatului acestuia cu ciclul parlamentar si schimbarea componentei Colegiului astfel incat ea sa reflecte tot timpul componenta politica a parlamentului. Din nou scandalul public a blocat aruncarea CNSAS in sfera irelevantei. Probabil ca la vremea aceea nici macar Ion Stan si Ion Predescu nu-si imaginau ca, peste ani, sarcinile lor de partid aveau sa fie duse la indeplinire cu atata zel de insasi Curtea Constitutionala.
O noua era in viata CNSAS a inceput dupa alegerile din 2004. In februarie 2006, guvernul Tariceanu a emis o ordonanta de urgenta care largea puterile CNSAS, iar in luna urmatoare a fost ales un nou Colegiu - cu scandalul aferent, generat de PD, care, desi toate partidele cazusera initial de acord sa-l aleaga presedinte pe Constantin Ticu Dumitrescu, l-a impus pe Corneliu Turianu. In urma revoltei opiniei publice - singurul corectiv al manevrelor politice care au vizat CNSAS de-a lungul anilor -, domnul Turianu a demisionat, iar Constantin Ticu Dumitrescu i-a cedat locul lui Claudiu Secasiu. Colegiul a purces din nou la treaba, caci primise in administrare, prin mijlocirea presedintelui Basescu, doua milioane de dosare. Astfel, numai in 2007 au fost emise 7.000 de decizii si 381 verdicte de politie politica pentru fosti ofiteri de Securitate si 101 pentru informatori. Din 26 de litigii in instanta, deschise de cei nemultumiti de verdictele CNSAS (17 ofiteri si 9 informatori), au fost solutionate 14, castigate fara exceptie de CNSAS. Cam mult pentru cei investigati, mai ales pentru magistrati, supusi si ei verificarii prin legea promovata de Monica Macovei. PSD a relansat ofensiva politica impotriva CNSAS, prin proiectul de lege promovat de senatorul Serban Nicolae, fost consilier al lui Ion Iliescu. Acesta transforma Consiliul intr-un organism de gestiune administrativa a dosarelor, care nu mai emitea niciun fel de verdict. Adica exact ceea ce rezulta si din decizia CCR. Nu vom mai adauga decat ca, exact in ziua in care a fost publicata decizia CCR de desfiintare a Legii 187/1999, CNSAS audiase patru magistrati. Comentariile sunt de prisos; oricum aprecierile esentiale au fost deja facute.
Privind retrospectiv scurta si zbuciumata istorie a CNSAS vom constata ca el a fost tot timpul atacat de PSD si aliatii sai politici, fiind sustinut doar de presedintele Basescu si de guvernul Tariceanu. Marele sustinator al deconspirarii a fost insa tot timpul societatea civila. Doar datorita protestelor sale politicienii s-au abtinut in ultimul moment de la masurile radicale pe care voiau sa le adopte pentru a bloca acest proces. Aceleasi organizatii ale societatii civile si-au asumat sustinerea CNSAS si acum, dupa decizia CCR. Probabil ca vor reusi in final, cum au reusit intotdeauna, desi sunt in minoritate. Miracolul va functiona, chiar daca din nou se va pierd timp, foarte mult timp.
