Secția specială și fățărnicia politicienilor

După ce mor artificiile campaniei electorale și vine vremea îndeplinirii promisiunilor, discursul politicienilor, nu numai al celor de cursă lungă, dar și al noilor veniți, în care electoratul a investit speranța de schimbare, virează de la reformator la pragmatic, duhnind a neputință și calcul politic meschin.

Un caz tipic al acestui proces de „dezvrăjire” este proiectul de lege privind desființarea SIIJ, adoptat de Camera Deputaților cu un amendament care le conferă superimunitate magistraților cu dosare de corupție. Cum amendamentul a fost votat de toate partidele din coaliție și prezentat de Ludovic Orban și Dan Barna ca un compromis necesar, dar „mai mic”, conchidem că partidele din coaliție nu se jenează să îi apere pe magistrații corupți, care nu vor putea fi trimiși în judecată fără avizul CSM, și nici să pună bețe în roate DNA.

Cel mai mult pierde la capitolul imagine USR PLUS, care se afirmase prin campania „Fără penali în funcții publice” și prin eforturile de a bloca demersurile Comisiei Iordache de masacrare a legilor justiției. Iată-i acum oftând neputincioși și acceptând (destul de ușor) compromisul „mai mic” impus, potrivit surselor citate de presă, de UDMR împreună cu PNL. Astfel, USR PLUS devine complice la abandonarea obiectivului revenirii la normalitate după înlăturarea PSD de la guvernare și, cedând presiunii penalilor din politică și magistratură de dragul armoniei din coaliție, cade într-o capcană care va dăuna imaginii sale de partid reformator.

Să nu uităm totuși că principalii codoși ai acestui compromis compromițător sunt PNL și UDMR, care au demonstrat că nu vor să repare stricăciunile legislative ale erei Dragnea, ci doar să cârpească legile pe ici, pe colo, de ochii lumii. Era și greu să nu fie așa, când din coaliție face parte UDMR, care a sprijinit cu exces de zel demersurile legislative ale Comisiei Iordache, iar PNL are propria garnitură de penali, care speră probabil în protecția magistraților asemenea lor și blocarea DNA. Astfel se explică și de ce UDMR, nu USR PLUS, a avut câștig de cauză la negocierile din coaliție.

Farsa pusă în scenă în Comisia juridică nu convinge pe nimeni, doar scoate în evidență cinismul UDMR și al PNL, care știu că manevra lor este contrară dorinței cetățenilor și angajamentelor față de UE, și, cu maximă fățărnicie, încearcă să se derobeze de răspundere, trimițând un deputat din Grupul minorităților să depună amendamentul superimunității. Dar cine să-i creadă când susțin că nu a fost ideea lor când amendamentul fusese deja negociat în coaliție, după cum au și declarat liderii partidelor înainte de dezbaterile din Parlament. Și de ce l-au votat, dacă tot nu și-l asumau? Demersul este o insultă la adresa inteligenței electoratului, întărind impresia că, la fel ca în era Dragnea, obiectivul primordial al politicienilor este salvarea magistraților corupți – „mon semblable, mon frère!”.

Ipocrizia atinge și CSM, al cărui președinte, Bogdan Mateescu, declara senin la o televiziune că CSM nu ar fi cerut niciodată superimunitate, deși CSM a respins proiectul propus de ministrul justiției, Stelian Ion, care nu prevedea nici o superimunitate. Probabil domnul Mateescu vrea să se disocieze formal de un text cu serioase probleme de constituționalitate, semnalate de juriști și de ziariști. Potrivit Asociației Mișcarea pentru Apărarea Statutului Procurorilor, nici Constituția, nici Legea 317/2004 nu prevăd atribuții ale CSM privind verificarea rechizitoriilor emise de procurori și validarea sau invalidarea unei decizii de trimitere în judecată. Pe scurt, ar fi fost ignorate normele constituționale și dispozițiile Codului de procedură penală, „așa-zisa dezbatere cu sistemul judiciar fiind o simplă formalitate menită să gireze o decizie deja luată”. Astfel, în mod ridicol, cu girul coaliției „reformiste”, 14 membri ai CSM „vor decide soarta dosarelor anchetate de sute de procurori înainte ca acestea să ajungă la sutele de judecători de cameră preliminară care au atribuția de a verifica temeinicia și legalitatea trimiterilor în judecată”. Curat constituțional!

Prin urmare, dacă legea de desființare a SIIJ nu va fi modificată la Senat, care este camera decizională, atunci ea va putea fi contestată cu succes la CCR, ceea ce ar întârzia sine die desființarea SIIJ. S-a mai întâmplat și în cazul legii impozitării pensiilor speciale, despre care toți cei care au aprobat-o știau că este contestabilă, ceea ce ne face să credem că PNL și UDMR au luat și acum în calcul un asemenea deznodământ. Astfel, deși premierul Cîțu spune că își dorește modificarea legii la Senat, este greu de crezut că acordul politic negociat în coaliție va fi încălcat în absența unei presiuni din partea instituțiilor europene.

Dacă politicienii coaliției, cu mici excepții, au excelat prin fățărnicie, cei de la PSD și AUR au fost de o sinceritate maximă, protestând vehement în Parlament împotriva desființării SIIJ, atât în sala de ședințe, cât și pe culoare, unde Dan Tănasă (AUR) a dat un recital de grobianism cu tentă huliganică, pe care nici liderii AUR, nici PSD nu l-au dezavuat și care nu a tulburat prea mult nici PNL, orbit de ostilitatea sa față de USR PLUS. Unitatea în cuget și simțiri dintre PSD și AUR amintește de simbioza dintre PSD și PRM, deși astăzi PSD pretinde că ar fi un partid frecventabil. Alianța PSD-AUR și toleranța (inconștientă sau iresponsabilă) demonstrată de PNL față de acest partid pe care mulți îl consideră neofascist aruncă o umbră sinistră asupra viitorului nostru. Înainte de a respinge acest avertisment ca exagerat, puneți mâna pe o carte de istorie a celui de-al treilea Reich, a Revoluției bolșevice sau a României interbelice și nu vă subestimați inteligența. //