Sfarsit de partida?

Adversarii lui Adrian Nastase isi pot freca mainile multumiti: printr-o abila miscare politica, Ion Iliescu a reusit sa-l anihileze pe primul ministru. Ce altceva poate fi numirea lui Ioan Talpes ca ministru de stat? Departe de a pleda cauza lui Adrian Nastase, ma simt totusi obligata sa avertizez, ca o Cassandra de pe Dambovita, ca anihilarea lui Adrian Nastase cu aceste mijloace si in acest context nu ne va aduce nimic bun. Este doar o victorie, poate decisiva, a taberei de fosti securisti subordonata lui Ion Iliescu in razboiul pe care-l poarta de peste 14 ani diversele grupuri de interese din interiorul si din jurul serviciilor secrete. Un episod semnificativ al acestui razboi s-a petrecut acum aproape doi ani, cand Ioan Talpes a vrut sa adune sub autoritatea sa toate serviciile de informatii, inclusiv cel al Ministerului de Interne, singurul pe care-l controla primul ministru. Atunci Adrian Nastase a reusit sa contracareze aceasta initiativa. Acum insa cei doi vulpoi, Ion Iliescu si Ioan Talpes, i-au venit de hac. I-au luat din maini coordonarea integrarii - in numele careia trebuia facuta restructurarea guvernului, nu-i asa? - si l-au pus practic sub supraveghere, daca nu la domiciliu, sigur la Palatul Victoria.

De ce ar fi insa noul rol al lui Ioan Talpes de rau augur pentru integrare? - se vor intreba unii, mai ales intr-o tara ca Romania, in care ofiterii de Securitate mai sunt considerati “buni specialisti”, capabili eventual sa scoata tara din impas. Dupa aproape un deceniu si jumatate in care institutiile democratice nu au reusit sa se impuna, recursul la securisti si militari poate parea justificat in ochii unei parti a populatiei, iar pericolul la adresa democratiei irelevant. Si totusi chiar democratia romaneasca este miza acestei mutari pe tabla de sah a puterii din Romania.

In noua formula guvernamentala, domnul Talpes se va ocupa de integrare europeana si justitie. Ambele au ajuns intr-un punct critic, mai ales dupa ce parlamentarii europeni au aratat cu degetul deficientele Romaniei la capitolul politic. Coruptia si interferenta politicului in justitie au fost principalele nemultumiri ale influentei Comisii pentru relatii externe a Parlamentului European. Or, tocmai aceste deficiente trebuie sa le corecteze Ioan Talpes. Este el pregatit pentru aceasta misiune? Ce bagaj de cultura democratica poate avea un ofiter de informatii in general, dar mai ales un colaborator apropiat al lui Ilie Ceausescu, devenit apoi director al SIE?

Sa admitem totusi ca si un ofiter al serviciilor de informatii, asa cum se prezinta ele in Romania, poate fi in fundul sufletului (daca-l are) un democrat autentic si un aparator al statului de drept. Strict teoretic se poate, dar nu in cazul Talpes. Sa ne amintim de luarile sale de pozitie agresive in apararea pedofilului dovedit Kurt Treptow si escrocului international Willem Matser. In cazul Treptow, in pofida evidentelor, Ioan Talpes lua presa la rost si sustinea ca nici una din acuzatiile aduse prietenului sau nu era reala, desi toata lumea vazuse pe videocaseta perversiunile sexuale ale istoricului american cu niste biete minore din Iasi. Insusi presedintele Iliescu a trebuit sa intervina si sa-l faca sa taca, punand iesirile sale nepotrivite pe seama prieteniei care-l lega de americanul oplosit de SIE. Alt apropiat al sau, Willem Matser, a fost judecat si condamnat de curand in Olanda. El fusese adus de domnul Talpes ca reprezentant al NATO la o intrunire a sefilor de servicii secrete tinuta la Snagov si pus in legatura cu controversatul om de afaceri Ovidiu Tender, apropiat al Cotrocenilor. Matser a fost arestat tocmai in urma depistarii de catre politia olandeza a unui transfer bancar dubios catre Tender S.A. Ca relatiile cu Ovidiu Tender nu au mai fost invocate de tribunalul olandez poate avea legatura si cu argumentul adus de Adrian Nastase in sprijinul numirii lui Ioan Talpes: ca mai mare peste spioni, el s-a inteles bine cu colegii sai din Uniunea Europeana! In contextul afacerii Matser-Tender, argumentul are o logica si-l suspectez pe Adrian Nastase ca l-a folosit cu ironie. Pentru ca atat i-a mai ramas la indemana: ironia.

Noi insa ar trebui sa ne intrebam: cati astfel de prieteni dubiosi va mai fi avand fostul sef al administratiei prezidentiale? Dar presedintele insusi? Nu i-am numarat, dar cert este ca ei sunt furiosi pe toate presiunile care s-au facut asupra Rodicai Stanoiu si pe insistentele asupra reformei in justitie. O reforma autentica in acest domeniu i-ar lipsi de o importanta parghie de control asupra puterii, deci ea nu trebuie sa aiba loc. Nu se vor admite decat jumatati de masura si nimic mai mult, chiar cu riscul de a se pune in pericol integrarea. La acest capitol, oamenii din umbra mizeaza pe alt calcul politic: UE nu-si poate permite sa lase complet sub influenta americana o tara est-europeana importanta strategic, cum este Romania, asa ca vor “inghiti” si jumatatile de reforma pe care i le va servi Bucurestiul. Nu stim deocamdata daca acest calcul este corect, dar este clar ca ne aflam in fata unei lovituri de forta data de vechea garda, care a scos manusile si a iesit la atac pe fata, pentru ca nu cumva democratia si integrarea sa scape de sub controlul sau. A fost, de fapt, o mineriada fara mineri. Acestia s-au agitat preventiv la Targu-Jiu dar, cand numirea lui Ioan Talpes a fost hotarata si anuntata, au renuntat sa vina la Bucuresti, unde planuiau sa bantuie trei zile. Poate e doar o coincidenta si speculez in gol. Poate nu.