De același autor
Hotarat lucru, Traian Basescu si Alianta D.A. au un noroc nesperat. Tocmai cand presa isi ascutea cutitele ca sa ingroape parteneriatul dintre democrati si liberali, iata ca PSD se da in spectacol cu toata artileria grea, de la Iliescu la Nastase, cu Iorgovan si Geoana in rolurile secundare. Slab din punct de vedere artistic, spectacolul este totusi edificator in privinta destinului acestui partid care, sub diferite forme, a sufocat viata publica si institutiile statului din decembrie 1989 pana in decembrie 2004. Cu adevarat putem spune acum, imprumutand titlul romanului celebrului disident rus Vladimir Bukovski, ca vantul s-a intors. Cum titlul in cauza i-a fost sugerat lui Bukovski de un verset din Ecleziastul, putem medita asupra caracterului trecator al tuturor constructiilor politice. Ceea ce ne uimeste insa este faptul ca marele partid-stat nu explodeaza spectaculos, pastrand macar o umbra de maretie, ci, inainte de a se dezintegra, cade in derizoriu.
Sa recapitulam, asadar, evenimentele din ultimele zece zile. Dupa ce o parte din apropiatii sai incontestabili, in frunte cu Ioan Talpes, au parasit PSD, Ion Iliescu a anuntat ca el insusi se gandeste sa plece dintr-un partid care l-a sacrificat pe altarul unor manevre marsave. Adrian Nastase nu se sfieste sa-l mustre public pentru ca pune sentimentele proprii inaintea intereselor partidului, dar, imediat dupa aceasta punere la punct, senatorii PSD, inclusiv Mircea Geoana, fac temenele in biroul senatorial al lui Ion Iliescu, cerandu-i sa nu paraseasca nici partidul, nici sefia grupului parlamentar PSD inainte de incheierea acestei sesiuni. Iliescu accepta magnanim dar exigent: conditia pentru ramanerea sa este judecarea publica a tuturor coruptilor din partid. Ca si in anii 2002-2003, "coruptii" inseamna, in limbajul codat al lui Ion Iliescu, Adrian Nastase si oamenii sai. Ca asa stau lucrurile a confirmat-o senatorul Antonie Iorgovan, care, folosindu-se de cazul lui Omar Hayssam, declara in beneficiul tuturor televiziunilor ca Adrian Nastase trebuie sa dea explicatii in cazul omului de afaceri sirian. Iorgovan uitase se pare inteleptul proverb englezesc care spune ca oamenii care locuiesc in case de sticla nu trebuie sa arunce cu pietre. Tabara (conjuncturala) Nastase-Geoana scoate din sertar contractul semnat de Omar Hayssam cu biroul de avocatura al lui Antonie Iorgovan in procesul privind preluarea pietelor Floreasca, Amzei, 1 Mai si 16 Februarie. La scurt timp dupa aceea, "parintele Constitutiei" este suspendat din Comisia de integritate morala a partidului. Caruselul declaratiilor de prost gust nu se mai opreste: dupa ce Mircea Geoana ii reproseaza ca foloseste comisia in cauza ca un "kalasnikov personal", iar Adrian Nastase il face "electron sarit de pe orbita", Iorgovan se plange ca i se "pune pumnul in gura" nu o data, ci de doua ori, si ca liderii PSD "au sarit cu topoarele" pe el. Pentru ca circul sa fie complet, Ion Iliescu scapa haturile si-i ia apararea lui Iorgovan.
Simpla enumerare a faptelor si declaratiilor da masura fracturii din partid. Atacati de un Iliescu dezlantuit, dar tot mai putin stapan pe sine, Geoana si Nastase se coalizeaza desi in fond sunt rivali pentru autoritatea suprema in partid. Rezultatul logic al acestei incordari ar trebui sa fie sciziunea, dar ea nu este obligatorie. Intre timp, ambele tabere incep sa aiba probleme mult mai serioase generate de relatiile conducerii PSD cu Omar Hayssam si inceputul unei dezrobiri a justitiei de sub jugul PSD-ist, ca sa pastram metaforele comuniste, atat de dragi fostului presedinte. Este inutil si ridicol ca Ion Iliescu sa arunce vina pentru ascensiunea controversatului om de afaceri aflat acum dupa gratii doar pe Adrian Nastase, atata vreme cat l-a acceptat de atatea ori in avionul prezidential, iar sirianul era membru in organizatia PSD Bucuresti, condusa de Dan Ioan Popescu, un apropiat al lui Ion Iliescu - din care face parte de altfel Ion Iliescu insusi. Nici Adrian Nastase nu se poate spala pe maini de afacerea Hayssam, atata vreme cat omul sau de incredere, Ovidiu Musetescu este implicat, ca fost presedinte APAPS, in privatizarea frauduloasa a IPRS Baneasa. Si apoi cine sa fi fost oare acea personalitate politica importanta care i-a telefonat procurorului general Ilie Botos in octombrie 2004, cerandu-i sa-l elibereze imediat pe Hayssam, retinut pentru cercetari? Parchetul ne datoreaza o explicatie.
Cum sa nu vedem insa o legatura directa intre acest telefon si disperarea PSD-istilor vizavi de legile reformei in justitie care-si propun sa-i faca pe procurori responsabili in fata celor care-i platesc si in numele carora - teoretic cel putin - actioneaza? Aceasta disperare la perspectiva unui control asupra activitatii procurorilor a generat si solidaritatea liderilor PSD in jurul lui Ion Iliescu, pus sub acuzare in procesul mineriadei din iunie 1990. Oricat l-ar detesta pe Ion Iliescu, nici un PSD-ist nu poate sta linistit daca se deschid fisetele procurorilor. Lupta impotriva reformei justitiei va uni, asadar, temporar taberele adverse din partid. Cum insa aceasta lupta este pierduta dinainte, caci Romania nu poate rata integrarea in UE pentru a le face placere domnilor Iliescu, Geoana si Nastase, nici lupta pentru salvarea PSD nu are sanse prea mari de izbanda. Mai devreme sau mai tarziu, progresul lent dar inevitabil al tarii va arunca in derizoriu luptele pentru putere din partid cu protagonistii lor cu tot.
