De același autor
Adrian Nastase a fost sanctionat cu avertisment de catre organizatia PSD Sector 1, pentru “denigrarea colegilor de partid”.
Dupa ce a pierdut alegerile din 1974, Edward Heath, pana atunci prim-ministru britanic, si-a ocupat disciplinat locul de simplu parlamentar de opozitie - backbencher. Inlocuit imediat la conducerea partidului de Margaret Thatcher, nu a incercat niciodata s-o denigreze sau s-o inlature, desi o detesta. In 1990, dupa ce ea insasi a fost inlaturata din fruntea conservatorilor si a parasit Downing Street, Margaret Thatcher s-a multumit si ea cu locul de backbencher si, desi nu a renuntat la influentarea deciziilor partidului, nu a depasit niciodata o anumita limita si nu si-a pus mainile in sold.
Exemplele de mai sus nu au alt scop decat sa demonstreze ca, in “vechea Europa”, despartirea de putere este o arta bine stapanita de politicieni, care stiu ca nu ocupa o functie de conducere decat temporar, din vointa alegatorului. In Rasaritul Europei lucrurile stau taman invers: odata infipti in fotoliul de presedinte sau de prim-ministru, oamenii politici nu se mai dau dusi. Recunoastem aici desigur reflexele comuniste: in afara de Hrusciov, nici un lider sovietic nu a parasit Kremlinul viu. Mai aproape de zilele noastre, observam cat de greu se obisnuiesc fosti lideri supremi ca Ion Iliescu si Adrian Nastase sa fie simpli cetateni. Dar daca de la Ion Iliescu ne asteptam la nostalgii totalitare, in schimb de la Adrian Nastase, cu pretentiile sale intelectuale si occidentale, eram indreptatiti sa cerem ceva mai multa inteligenta.
Din pacate, fostul lider PSD a oferit din nou saptamana trecuta un spectacol penibil. In ceea ce s-a dorit o provocare barbateasca la adresa actualei conduceri a PSD, Adrian Nasase nu a reusit decat sa provoace o reactie dura de punere la punct fara drept de apel din partea celor pe care voia sa-i sperie. In esenta, fostul lider a protestat pentru ca fusese sanctionat de organizatia de partid a Sectorului 1, din care de altfel face parte, pentru denigrarea colegilor de partid. Mircea Geoana, Ioan Rus si ceilalti lideri ai partidului au fost acuzati ca nu ies la lupta dreapta cu el si ca nu spun pe fata ca vor sa-l excluda. Un mare om de stat ca el, sugera Adrian Nastase, nu poate accepta sa fie manevrat de “papusarii din partid”, adica exact de cei pe care el i-a adus in PSD.
Manusa aruncata de Adrian Nastase a ramas insa in praful drumului, pentru ca nu a ridicat-o nimeni. Mircea Geoana i-a administrat un perdaf civilizat, dar dur, invitandu-l sa-si verse frustrarile in alta parte pentru ca partidul “are treaba”. I-a mai dat si sfaturi de viata, avertizandu-l ca ego-ul lui exacerbat ii face rau. De pe flancul badaran al social-democratilor (intotdeauna bine reprezentat), a atacat si Marian Vanghelie, declarand public ca s-a saturat de “vrajeala proasta” a lui Adrian Nastase si de “ironiile lui imputite” si ca nimanui nu-i va pasa daca fostul premier va pleca din partid. Ca sa-i fie clar locatarului din Zambaccian ca nu mai are nici o autoritate in partid, Vanghelie i-a amintit ca a invatat de la el toate “relele”. Cu alte cuvinte, Adrian Nastase trebuie sa se astepte la acelasi tratament fara scrupule pe care l-a aplicat si el adversarilor sai, nicidecum sa pretinda a fi “un privilegiat permanent”. Mircea Geoana si Marian Vanghelie au exprimat pana la urma acelasi mesaj, in registre stilistice diferite. Amandoi i-au trantit usa in nas lui Adrian Nastase. Desigur, nu a lipsit o anumita ipocrizie: Geoana a deplans sanctionarea predecesorului sau ca fiind “pripita” si i-a laudat meritele ca prim-ministru. Ma rog, si Stalin l-a laudat pe Kirov - dupa ce a avut grija sa-i ordone asasinarea.
Dincolo de zbaterile lui Adrian Nastase, observam insa consolidarea pozitiei lui Mircea Geoana in PSD, situatie care-i permite sa organizeze chiar un congres extraordinar. Cu filialele din Ardeal controlate de “grupul de la Cluj” si cu cele din Moldova raspunzand la ordinele lui Miron Mitrea si Viorel Hrebenciuc, este greu de imaginat ca actualul lider va avea probleme. La Bucuresti, desigur, Sorin Oprescu ar putea nutri propriile ambitii - dar in coasta lui se afla, bine plasat, Marian Vanghelie, acest Arturo Ui de Rahova. Ascensiunea sa nu numai ca nu a putut fi oprita, dar a fost chiar incurajata, mai intai de Adrian Nastase si apoi de Mircea Geoana. Astazi, el este omul forte al PSD - capabil sa traga oricand o flegma pe costumul Armani al liderilor din Kiseleff, daca vreunul din ei il supara.
Aliindu-se cu Vanghelie, Mircea Geoana se joaca insa cu focul: astazi ii este util, maine in schimb ii poate lua locul. Cine isi imagineaza ca Marian Vanghelie se va multumi cu o pozitie secundara in PSD este naiv. Chiar daca nu sunt tocmai naivi, liderii PSD din noua generatie sunt prea prosperi - chiar imbuibati - si nu mai au acel “killer instinct” al predecesorilor lor kominternisti, comunisti, fsn-isti si fdsn-isti. Baietii de cartier in schimb, ca Vanghelie si Oprisan, stiu in continuare sa lupte - si sa castige, cu metodele invatate de la fostii lor lideri. In fundul sufletului, si Adrian Nastase este tot un baiat de cartier care s-a ratacit in lumea buna - si s-a ratacit atat de rau, incat a inceput sa creada ca-i apartine cu adevarat. De aceea-l doare atat de tare izgonirea din paradis si nu se poate obisnui cu statutul de simplu muritor. Daca tot ameninta ca se va apuca de scris, poate ca se apuca si de citit. Recomandam, printre altele, T.S. Eliot, de la care poate afla ca lumea nu se sfarseste cu o explozie, ci cu un geamat (...not with a bang, but with a whimper). Asa se incheie si carierele politicienilor lipsiti de intelepciune: nu cu focuri de artificii, ci cu un biet schelalait.
