De același autor
Iata întrebarea logica pusa de un prieten care se lupta de ani de zile sa-si mentina o afacere decenta. Raspunsul guvernului lipseste, pentru ca logica dupa care se calauzesc cei ce ne conduc acum este mult diferita de cea a unui om de afaceri neînregimentat politic. Mai mult, un astfel de om este un adversar al regimului.
Voi demonstra ca nu exagerez cu nimic. Anuntat cu mare tam-tam, noul Cod al Muncii ascunde în el o monstruozitate - fondul social de garantare a salariilor. Acum cateva luni presa a publicat textul initial al Codului Muncii, în care acest fond urma sa fie de doua ori mai mare decat fondul de salarii. Cu alte cuvinte, angajatorii erau fortati prin lege sa blocheze sume imense din fondurile proprii.
Evident, guvernul ar fi rulat acesti bani de care angajatorul nu se putea atinge. Scandalul dezlantuit în presa l-a facut atunci pe ministrul Muncii, Marian Sarbu, sa dea înapoi, chiar sa-si ceara scuze, asigurandu-ne ca era vorba doar de un text de lucru. Iata însa ca, dupa bunul sau obicei, guvernul revine exact cu masurile care au starnit cele mai vii reactii . Tot ce au obtinut angajatorii a fost ca fondul de garantare a salariilor sa fie reglementat printr-o lege ulterioara.
Ministrul Marian Sarbu spune chiar ca o astfel de lege nici nu ar putea aparea mai devreme de doi ani. Judecand însa dupa experienta de pana acum, ne putem astepta ca legea cu pricina sa fie adoptata prin ordonanta, deci mult mai devreme. În ceea ce priveste nelamuririle prietenului meu, om de afaceri, privind rostul unui fond de garantare cand exista fondul de somaj, nu am obtinut nici o lamurire de la ministrul Muncii. Domnul Sarbu este cat se poate de vag: fondul exista "peste tot în lume", dar nu putem sti nici ce procent din salariu va fi garantat si nici pe ce perioada. Avem deci motive sa credem ca prevederile vor fi cat se poate de severe pentru întreprinzatori, o categorie pe care actualii guvernanti nu o agreeaza. Nu o data în discutii particulare demnitarii PSD te întreaba "Dar de ce va preocupa atat de mult soarta patronilor?", întrebare ce tradeaza persistenta mentalitatii luptei de clasa si ostilitatii fata de capitalisti, indiferent de discursul oficial rostit la Washington sau la Bruxelles. Daca aveti dubii asupra dublului discurs, analizati cu atentie cele spuse de premierul Adrian Nastase la conferinta organizata de The Economist. Când investitorii au cerut diminuarea coruptiei si un consiliu care sa-i avertizeze din timp asupra schimbarilor legislative, primul ministru a contraatacat acuzand marile companii ca-si ascund profiturile pentru a plati impozite mai mici. Teoretic, punerea la zid a marilor companii se facea în numele cauzei nobile a apararii intereselor firmelor mici si mijlocii. Era de fapt o diversiune menita sa mascheze lipsa de replica si de solutii a guvernului. Tot interesele generale sunt invocate si în cazul Codului Muncii, de data aceasta în numele social-democratiei si preocuparii pentru soarta celor ce muncesc. Alta initiativa a guvernului demonstreaza însa ca si cei ce muncesc sunt tratati ca o vaca de muls cand interesele partidului o cer.
Este vorba de proiectul de unificare a fondurilor pentru sanatate, somaj si pensii. Medicii au fost primii care au sesizat pericolul, în frunte cu presedintele Colegiului Medicilor, Mircea Cinteza, dar si cu senatorul PSD Sorin Oprescu. Ei au demonstrat ca singurul fond excedentar este cel al asigurarilor de sanatate, iar legea nu permite utilizarea banilor în alte scopuri. Pana acum guvernul s-a împrumutat din banii de sanatate, dar "cu perdea", adica fixand un plafon de cheltuieli Casei Nationale a Asigurarilor de Sanatate, indiferent de nevoile spitalelor si de disponibilitatile din cont.
Acum însa se preconizeaza o adevarata deturnare de fonduri, indiferent de artificiile legale pe care masina de vot a PSD le aproba în Parlament cu cinism sau inconstienta. Banii din fondul de sanatate sunt banii asiguratilor, platiti de angajati si de angajatori exclusiv pentru servicii medicale. Acesta a si fost rostul legii asigurarilor de sanatate, aprobata la vremea respectiva si de PDSR: sa separe banii pentru sanatate de cei pentru pensii si pentru somaj, pentru ca asistenta medicala sa iasa din mizerie. Întrebat cum ne asiguram, în formula unificarii preconizate de guvern, ca banii colectati pentru sanatate nu vor fi cheltuiti în alte scopuri, Marian Sarbu a emis o perla: "E foarte greu sa spui «acesti bani sunt banii nostri» si sa ceri ca ei sa fie cheltuiti exclusiv pentru sanatate". O fraza ce tradeaza un dispret suveran fata de contribuabil si eventualele sale drepturi. Dupa un an si jumatate în care a încercat sa-si construiasca o imagine de campion al reformelor, guvernul PSD a demonstrat prin fapte ca da ceasul reformelor înapoi, si în sanatate, si în învatamant, si în economie. N-ar trebui sa ne miram.
Reforma ar distruge mecanismul bine uns prin care partidul aflat la guvernare poate obtine bani de la marile întreprinderi de stat. Ganditi-va doar cate credite si cate comenzi de stat acordate marilor colosi industriali nu au fost niciodata rambursate, respectiv onorate, si amintiti-va ca în campania electorala partidele au cheltuit mai mult decat au putut dovedi cu acte ca au încasat. Adaugati faptul ca aceiasi colosi au datorii imense la fondurile de pensii si somaj si veti întelege de ce, incapabil - chiar reticent - sa obtina bani dintr-o economie de piata functionala, guvernul PSD prefera sa puna mana pe toti banii nostri. Într-un fond unic pentru sanatate, somaj si pensii urmele se pierd si administratorul poate cheltui cum vrea. Sanatatea va ajunge din nou o Cenusareasa cum a ajuns si învatamantul. Dar ce jena ar putea avea un guvern care plateste un SPP-ist de la APAPS cu 134 milioane de lei, si care iarna trecuta nu s-a sfiit sa încaseze mai mult decat se cuvenea pentru furnizarea gazelor naturale?
