Start ratat

Este imposibil sa nu-l apreciezi pe Leonard Orban daca ai avut ocazia sa stai de vorba cu el: onest, serios si competent, omul are si avantajul de a fi un partener de conversatie agreabil si civilizat. Cu toate acestea, desemnarea sa drept candidat la functia de comisar european din partea Romaniei nu este altceva decat o solutie de compromis, care coboara toata dezbaterea la nivelul celui mai mic numitor comun. Este drept ca, dupa respingerea categorica a candidaturii lui Varujan Vosganian, premierul nu-si mai putea permite un nou esec, dar nici nu a acceptat sa numeasca o persoana din alt partid. Cel mai bun candidat, Monica Macovei, a fost atacata sistematic de aliatii lui Calin Popescu Tariceanu, iar Anca Boagiu, alta candidata cu sanse, a fost scoasa din carti doar pentru ca este membra PD si agreata de Traian Basescu.

 Din pacate, trimiterea la Bruxelles a unui personaj necontroversat, dar lipsit de greutate politica nu rezolva decat o parte din problemele Romaniei (si anume, pe cele create de propriul guvern), generand in schimb altele. In primul rand, nivelul de reprezentare al Romaniei este mult sub potentialul acestei tari: tari mult mai mici (statele baltice, Ungaria, Slovacia etc.) au putut trimite la Bruxelles fosti presedinti, premieri si ministri. Noi nu putem trimite un om politic care sa fi avut si o experienta semnificativa in Executiv sau macar in parlament. Nu trebuie deci sa ne miram ca si portofoliul oferit de presedintele  Comisiei Europene, José Manuel Durao Barroso, este pe masura calibrului politic al candidatului. Analistii politici cu ceva experienta in chestiuni comunitare au vazut in acest gest o replica usturatoare data Romaniei pentru proasta gestionare a procesului desemnarii candidatului la functia de comisar. Alina Mungiu-Pippidi a declarat chiar la Radio Mix ca portofoliul este "umilitor" si ca ar fi fost mai avantajos pentru Romania sa nu fi avut un comisar decat sa aiba unul care "are competente mai restranse decat multi directori generali din Comisia Europeana". Nu avem cum sa nu-i dam dreptate. Daca aproape toata lumea stie cine este comisarul pentru extindere, pentru justitie si afaceri interne si chiar pentru energie, cine stie cum se numeste comisarul care s-a ocupat pana acum de multilingvism? De fapt, multilingvismul a fost rupt din portofoliul slovacului Jan Figel, care se ocupa in continuare de cultura, formatie si educatie, pasandu-i viitorului sau coleg roman gestionarea traducerilor, interpretilor si publicatiilor oficiale ale institutiilor UE. Comisarul Figel a cautat sa-si ajute viitorul coleg declarand pentru Reuters ca, desi minor, portofoliul multilingvismului ar putea crea probleme politice din cauza presiunilor venite din partea unor state membre ale "Europei vechi", cum ar fi Franta si Germania, care incearca sa contracareze dominatia tot mai evidenta a limbii engleze ca limba de discutii in cadrul UE. Alta sursa de complexitate ar fi necesitatea de a asigura reprezentare adecvata a limbilor cu o mai mica raspandire, cu alte cuvinte, diversitatea lingvistica a Europei. Putem, desigur, sa intindem chewing-gum-ul si, mai mult, sa mai inventam cateva probleme - de exemplu, revendicarile lingvistice ale minoritatilor, dar ne-am face de ras. Multilingvismul, caruia i se aloca 1% din bugetul comunitar, nici nu ar trebui sa fie de fapt un portofoliu, ci un departament administrativ al CE. Parca ne-am fi dorit ceva mai mult. Meglena Kuneva, reprezentanta unei tari mai mici decat Romania si pe care romanii adora s-o critice cu superioritate, a primit un portofoliu mai substantial, cel al protectiei consumatorilor, care, in Europa, este o chestiune serioasa.

 Reactiile politice generate de portofoliul atribuit Romaniei au fost mai putin interesante in tabara puterii, unde PNL si-a aparat onoarea, iar PD a privit de pe tusa acest spectacol neconvingator. In schimb, PSD a cerut ca Romania sa-si retraga candidatul in semn de protest pentru ceea ce a fost interpretat ca un gest de desconsiderare. A saptea tara ca pondere in  UE, Romania ar fi putut primi portofoliul imigratiei, au sustinut social-democratii, dar a acceptat un "portofoliu subtire".

 Adevarul este insa ca Romania nu-si putea retrage candidatul la functia de comisar pentru ca numai guvernul ei este de vina ca nu a primit un portofoliu mai important. Din cauza unor orgolii marunte din interiorul coalitiei de guvernare, a conflictelor fara miza nationala si a imensei ignorante in ceea ce priveste atat politica europeana cat si practica, reglementarile si valorile  UE, nu a fost posibil sa avem un candidat pe masura aspiratiilor noastre. Nu stim daca o consultare a PSD ar fi dus automat la o mai buna reprezentare in forurile europene, dar sigur s-ar fi ajuns la o solutie mai onorabila pentru tara daca desemnarea candidatului Romaniei s-ar fi facut dupa consultarea tuturor grupurilor parlamentare europene si a reprezentantilor lor in Romania.

Asa cum stau lucrurile insa, am mai ratat un start si iar plecam in urma plutonului european. Nu e prima oara: am inceput negocierile de aderare mult dupa celelalte state foste comuniste, iar in 2004 am privit neputinciosi cum drapelele lor se inaltau la Bruxelles; mai mult, desi au inceput negocierile dupa noi, balticii au aderat inaintea noastra, tot in 2004. Acum, in sfarsit, ajungem si noi la portile Europei - doar ca sa aratam ca nu suntem inca pregatiti pentru institutiile comunitare. Noroc cu imaginatia nesecata a birocratilor europeni, care pot oricand inventa un portofoliu fara continut, potrivit pentru candidatul din Romania.