Studiu de caz

Inainte sa dispara de pe firmament, scandalul numit "mita la guvern" sau "proiectul Busteni" merita studiat mai atent pentru ca a incercat macar sa scoata la suprafata universul sordid din spatele fatadei oficiale a mecanismelor puterii. Mai intai se cuvine sa deslusim faptele, atat de multe si de complicate incat ne vom stradui sa extragem esentialul. Pe scurt deci, un roman plecat in Elvetia, Octavian Ionescu, se gandeste la o afacere profitabila pentru toti cei implicati: amenajarea unei partii de schi, cu toate facilitatile aferente, pe Valea Cerbului, intre varful Omu si Gura Diham. Gaseste firme elvetiene specializate interesate de proiect si banci dispuse sa-l finanteze. Contacteaza apoi autoritatile romane, mai intai la nivel local, adica la Busteni si incheie un acord de asociere. In anul 2000 se schimba primarul si consiliul local si toate demersurile trebuie luate de la capat. Fiind interesant si banos, proiectul atrage atentia consiliului judetean Prahova, care se implica si solicita fonduri PHARE in valoare de 5,5 milioane de euro. Incepe apoi sarabanda garantiei guvernamentale pentru un credit de 60 de milioane de euro necesar finalizarii proiectului.

Dupa discutii cu ministrul Serban Mihailescu, problema este transferata consilierului acestuia Virgil Teodorescu, fost ofiter DIE ajuns apropiat al guvernului. In acel moment, spune Octavian Ionescu, discutiile s-au mutat in parcarea de langa Palatul Victoria. Acolo il convoca periodic consilierul pentru a-i cere mita. Suma ceruta ar fi fost de doua milioane de dolari, din care domnul Ionescu nu a reusit sa achite decat o suta de mii care ar fi mers la Virgil Teodorescu si la presedintele Consiliului judetean Prahova, Mircea Cosma. Cum banii erau prea putini, proiectul a cazut, iar utilajele aduse de elvetieni zac si acum pe Valea Cerbului. Intre timp, fondurile PHARE au fost indreptate de CJ Prahova spre alt proiect, tot in Bucegi. Cum s-a facut acest lucru nu este clar si nici nu vom incerca sa analizam pentru ca procedurile birocratice ale institutiilor europene sunt mult mai complicate chiar decat ale celor romanesti si pana la urma, ca orice birocratie, justifica orice si risipeste responsabilitatile. Ne vom limita deci la "mita de la guvern". Exasperat de cele intamplate, in mai 2003 Octavian Ionescu se hotaraste sa se autodenunte la PNA pentru dare de mita. Cum PNA nu reactioneaza, Ionescu revine in toamna cu o noua sesizare. Cum dezvaluirile sale ajung de data aceasta si in presa, procurorii sunt obligati sa inceapa ancheta si guvernul sa reactioneze. Strivitorul mecanism al puterii intra in functie.

Mai intai guvernul pare ca face un pas inapoi: infamul consilier Virgil Teodorescu este concediat, iar seful sau, ministrul Serban Mihailescu, demisioneaza. PNA il audiaza pe Octavian Ionescu 11 ore. Am fi putut crede ca ancheta a inceput in sfarsit in mod serios sub presiunea opiniei publice si a institutiilor internationale. Evident nu a fost asa. Dupa referendum si dupa demisia ministrului cu porecle rusinoase totul se opreste. Victor Ponta publica repede un raport in care cauta sa demonstreze ca fondurile PHARE nu au fost deturnate. Nu mai auzim nimic despre ancheta PNA. In loc sa se afle la dispozitia procurorilor, Serban Mihailescu pleaca in Brazilia impreuna cu primul ministru. Se zvoneste chiar ca ar fi numit consilier personal al acestuia. Virgil Teodorescu nu este arestat. Presa se ocupa de alte subiecte. Presedintele Iliescu, cel care acum un an tuna si fulgera impotriva coruptilor din PSD si din guvern, observa doct ca nu numai cei care iau mita sunt vinovati, ci si cei care o dau. Ziaristi cu staif se intreaba la TVR de ce nu este pedepsit si Octavian Ionescu pentru ca a acceptat sa dea mita, iar marele inchizitor Ionel Blanculescu afirma din varful buzelor ca exista tot felul de romani scapatati care vin in tara in speranta de a da "tunuri" in afaceri, uitand ca insusi guvernul apreciase proiectul Busteni drept viabil.

Este evident ca puterea a declansat o campanie de discreditare a lui Octavian Ionescu, ramas singur si cu banii luati sa se lupte cu morile de vant sub privirile dispretuitoare ale domnilor Ponta, Cosma si Mihailescu. Fara a putea judeca toate cele ce s-au petrecut, vedem totusi cu ochiul liber ca un proiect valoros care ar fi revitalizat o zona turistica a fost abandonat fara vreo motivatie plauzibila. Auzim totodata ca oamenii de afaceri de pretutindeni se plang de coruptia din Romania si renunta sa investeasca la noi. Putem deci sa ne imaginam ca proiectul Busteni a cazut pentru ca nu s-a dat o mita suficienta. Mai ingrijoratoare este insa stagnarea anchetei PNA. Coruptie exista intr-adevar peste tot in lume, cum nu obosesc sa repete guvernantii nostri si colegii lor de partid. Numai ca in alte parti exista si o justitie independenta care sanctioneaza drastic faptele de coruptie. Deocamdata nu vedem ca justitia se aplica in mod egal guvernantilor si celor guvernati. Perceptia nu este doar a noastra, ci si a forurilor europene. Se stie deja ca in raportul de tara elaborat de Comisia europeana independenta justitiei este si acum considerata nesatisfacatoare si ca aceasta inadecvare afecteaza si functionarea economiei de piata. E clar ca, fara o justitie profund reformata, nu vom putea fi admisi in Europa. Mai putin clar este cat de pregatit este guvernul PSD sa accepte rigorile unei justitii independente. Scandalul din jurul proiectului Busteni sugereaza ca nu si le poate permite.