De același autor
Au trecut mai bine de zece zile de la epocala decizie a CCR de a anula primul tur al alegerilor prezidențiale și toată lumea, inclusiv corpul comentatorilor autorizați de puterea politică, descoperă că, de fapt, autoritățile, devenite hiperactive peste noapte, nu au reușit să găsească niciun vinovat, nicio conspirație rusească, niciun element care să justifice precedentul periculos creat de CCR pe 6 decembrie.
Câteva minți lucide au descoperit chiar că motivația CCR era lipsită de temei - deci, conchidem noi, a fost luată la ordin politic. Nu vrem să spunem că ar fi fost mai bine pentru țară să câștige Călin Georgescu, doar că orice decizie nefundamentată faptic și juridic este un abuz care nu contribuie la consolidarea democrației, ci o subminează, cu consecințe potențial dezastruoase.
De altfel, autosesizarea CCR, problematică în sine în condițiile date, s-a bazat exclusiv pe materialele provenite de la servicii și desecretizate de CSAT, dar ele sunt „subțiri” și fără substanță. Într-un articol publicat pe contributors.ro, expertul în legislația internetului Bogdan Manolea pune sub semnul întrebării înțelegerea Curții „...cu privire la felul în care procesul electoral ar trebui să se desfășoare în mod legal în social media”.
Până acum, serviciile, poliția și Parchetul General ar fi trebuit să scoată la iveală cine și cum a viciat procesul electoral. Doar că brațul mediatic al puterii, adică televiziunile „de știri” ale mogulilor, ne-au oferit în schimb un serial TV submediocru despre neolegionari și gărzi de corp ale lui Călin Georgescu, fugăriți pe șosea, arestați și apoi eliberați din lipsă de probe valabile în instanță. Am mai văzut și percheziții la niște influenceri de pe TikTok, care l-au popularizat pe Călin Georgescu, și investigații neconcludente cu privire la unele surse de finanțare ale campaniei, prin firme din Africa de Sud.
Profesionalismul procurorilor a devenit deja o glumă, iar încrederea în instituțiile statului scade vertiginos, în mod justificat, căci totul este cantonat în ridicol și derizoriu: neo-legionarii erau bine cunoscuți autorităților, dar SRI, în „înțelepciunea” sa, a considerat că ei nu pun probleme semnificative și că multiplicarea online a mesajelor de extremă dreapta este „preponderent nesancționabilă legal”. Când a devenit ea „sancționabilă legal”, ne întrebăm? Și ne mai întrebăm, la unison cu Hotnews, de ce SRI și SIE nu au reușit să-și îndeplinească misiunea prevăzută în Strategia Națională de Apărare a Țării pentru 2020-2024, de prevenire şi contracarare a activităţilor „derulate de grupuri de interese sau entităţi străine ostile, având ca scop alterarea procesului decizional statal sau vizând domenii relevante pentru securitatea naţională”. Dar iată că nimeni nu le cere socoteală serviciilor pentru acest eșec evident.
Este absolut contraproductiv să i se ceară astăzi președintelui Iohannis, cu care ne-am procopsit, se pare, pe termen nelimitat, să reformeze serviciile, de vreme ce toate derapajele din activitatea lor au apărut în mandatele sale - și nu în ultimul rând în perioada când SRI era condus de Eduard Hellvig, marele sforar al USL lansat în politică de Dan Voiculescu. Klaus Iohannis este de fapt parte a problemei cu care ne confruntăm în funcționarea serviciilor și instituțiilor împotriva interesului național, nicidecum o parte a soluției, și probabil de aceea a și fost lăsat de CCR-PSD să împărățească până când societatea civilă și o parte a presei vor renunța să mai pună întrebări la care nu primesc răspuns. Cum nu a primit răspuns nici Hotnews când a întrebat dacă Direcția Apărării Constituției din SRI a fost desființată în iulie 2024.
Totodată, observăm că Parchetul General „descoperă” caracterul ilegal al propagandei și activităților legionare abia după decizia CCR din 6 decembrie, căci ani la rând justiția, instituțiile, partidele democratice, societatea civilă, mediile academice, BOR și presa au tolerat cu nonșalanță clasarea majorității dosarelor vizând propaganda legionară, după cum precizează Institutul Elie Wiesel. Dar oare cât va dura această „trezire” a procurorilor?
Singurele surse ale informațiilor privind vicierea procesului electoral au fost unele organizații civice, ca EFOR, și presa care a relatat despre anchetele unor agenții din SUA, Franța, Bulgaria și Polonia cu privire la interferența rusească în campaniile electorale online din Europa, inclusiv din România. Serviciile și instituțiile abilitate din România strălucesc prin absență. Rețeaua TikTok, incriminată de CSAT, funcționează în continuare cu aceiași algoritmi, iar Comisia Europeană nu a obținut de la managerii ei datele cerute, căci guvernul chinez, proprietar al serverelor TikTok, nu se supune reglementărilor europene.
Până la urmă, potrivit expertului Bogdan Manolea, tot ce a reușit CCR a fost să-l blocheze pe candidatul care a folosit cel mai abil și eficient rețeaua TikTok, iar autoritățile nu au reușit să explice cum s-a întâmplat acest lucru și care sunt sancțiunile legale aplicabile... unui delict nedefinit.
Nu trăiam noi în „duh și în adevăr” nici până acum în România lui Iohannis-GRIVCO, dar din 6 decembrie 2024 am intrat cu adevărat sub imperiul minciunii și al post-adevărului. Este o zonă periculoasă, unde regulile democratice și statul de drept au devenit opționale și în care orice abuz este justificabil în baza unor pretexte, iar televiziunile s-au transformat din „câinele de pază” al democrației în gardianul minciunii de partid și de stat. „Curat constituțional”, domnule Iohannis!
