De același autor
Poate că moartea Anei Oros Daraban, sfâșiată de câini într-o capitală ce se pretinde europeană, va zgâlțâi întrucâtva administrația urbei, așa cum moartea micuțului Ionuț Matei, acum zece ani în aceleași condiții, l-a determinat până și pe venalul și penalul fost primar Sorin Oprescu să adune câinii de pe străzi și să pună capăt finanțării din bani publici a puzderiei firmelor de sterilizare pentru care erau menținute haitele de maidanezi. Cert este că nu se întâmplă nimic dacă nu moare cineva în condiții oribile, în București, și cu agitație la televiziuni. Dacă se întâmplă în Gorj sau în Valea Jiului, fiefuri consacrate ale PSD-PNL, unde DNA pare să nu existe, nu se întâmplă mare lucru, mai ales dacă este implicat magnatul local Nicu Sarcină, a cărui firmă a primit contractul de transport al minerilor, deși vehiculele utilizate erau improprii și vechi de patru decenii. Nu cereți deci investigații aprofundate și demolatoare în activitatea unor rețele vechi de tip mafiot dintr-un fief al puterii, unde minerii au mai murit în accidente încă și mai grave și nu s-a schimbat nimic.
Dacă în cazul Anei Oros și cel al minerilor de la Jilț s-a mai vorbit, de bine, de rău, căci s-au lăsat cu morți, în cazurile miniștrilor Predoiu și Bode nu se admit excese de profesionalism jurnalistic, chiar dacă ministrul justiției a recunoscut că a aflat din „surse neoficiale” despre o sentință care nu a fost încă emisă, pretextând ulterior „o festă de memorie”, iar Lucian Bode este un plagiator dovedit și obraznic. Te întrebi dacă cei doi miniștri sunt proști, sunt ticăloși sau sunt și proști, și ticăloși. În tot cazul, ambii ar fi trebuit deja să fie retrași sau forțați să demisioneze (la demisii de onoare nu ne gândim acolo unde nu există onoare). Dar nu se întâmplă nimic și toată lumea tace, de la televiziunile „de știri” la politicienii puterii, până la dormitorul prezidențial de la Cotroceni. Și totuși nu acestea sunt exemplele cele mai scandaloase de tăcere, ci două dosare chiar mai grave decât ale unor caricaturi de miniștri.
Primul ar fi investigația recorder.ro privind o serie de abuzuri și ilegalități semnalate în funcționarea DGPI, serviciul secret al Ministerului de Interne, complet ignorată de televiziuni, deși este vorba de plasarea de aparatură de supraveghere în biroul fostului adjunct al șefului IGPR; despre executarea de către ofițerii DOS a unor ordine ilegale date de fostul șef al IGPR Liviu Vasilescu (amicul interlopilor, de care de asemenea nu mai vorbim) cu știința fostului său consilier Bogdan Despescu, devenit între timp secretar de stat și șeful de facto al ministrului Bode; sau despre îndepărtarea unor angajați care fie au semnalat neregulile de la mitingul din 10 august 2018, fie au devenit incomozi în alt mod. Materialul demască modul opac în care funcționează o structură de forță a statului și lipsa de control democratic asupra acesteia. Asupra televiziunilor însă controlul a fost eficient pentru că au tăcut mâlc. Cum să te numești jurnalist dacă taci în cazul unui astfel de dosar? Probabil așa cum te pretinzi procuror DIICOT, deși dormi pe dosarul pe care l-ai deschis oricum cu întârziere.
Al doilea dosar esențial ignorat de televiziunile „de știri” este cel al raportului transmis mai demult autorităților de către Financial Conduct Authority (FCA) din Marea Britanie privind frauda masivă care a dus la falimentul City Insurance. Pe scurt, City Insurance ar fi transferat unor firme înregistrate în UK sume masive din banii plătiți de asigurați, până când City a intrat în faliment. Ulterior, în baza unor contracte false, banii au fost redistribuiți unor persoane. Deși faptele erau cunoscute, toți managerii implicați și membrii Autorității de Supraveghere Financiară care urmăreau compania sunt liberi, iar ancheta trenează. Statul însă a plătit prompt 120 de milioane de euro din Fondul de Garantare a Asiguraților (FGA) către creditorii de asigurări de la City Insurance, potrivit investigației ziarului Libertatea. Și pentru că fondurile FGA au scăzut dramatic, statul a mărit de la 2,5% la 4% contribuția lunară către FGA a companiilor din piața de asigurări.
Plătim deci sute de milioane de euro pentru o bancrută frauduloasă (potrivit FGA), iar televiziunile de știri vorbesc despre sarmale, ghiocei în plină iarnă și, în cel mai bun caz, despre Putin, când nu cer naționalizarea PETROM și nu se alarmează că Maia Sandu s-a întâlnit la Davos cu fiul lui Soros sau că Laura Codruța Kovesi ar dori să candideze la președinție.
Trebuie să o spunem pe șleau: modul în care mass-media aservite puterii au tratat aceste dosare de maximă gravitate și cazurile Bode și Predoiu este contrar interesului național. Responsabilitatea pentru declinul României este împărțită însă cu coaliția corupților și anti-reformiștilor din clasa politică, din justiție, servicii de informații, poliție și jandarmerie (vă amintiți de dosarul 10 august?), care nu numai că finanțează televiziunile, ci sunt și principalii beneficiari ai banului public, pe care, când nu îl fură de-a dreptul, și-l însușesc printr-un regim special de salarizare și pensii.
Ce viitor are deci o țară subminată din interior, sub privirile tolerante ale unui electorat în mare măsură amoral – căci nu te va deranja plagiatul ministrului de interne dacă tu însuți ai obținut o diplomă universitară pe bani, de la o universitate privată, deși nici nu știi să faci acordul. În fața acestei realități, cei care ar putea schimba România în bine preferă să plece, iar soarta celor care au rămas le justifică zilnic decizia. //
