Testul Piedone

Dacă nu v-ați gândit până acum, vă pro­pun să meditați asupra valențelor răzgândirii în politica românească. Pare cea mai fe­cundă atitudine, dacă este să ne amintim doar de celebra răzgândire a lui Călin Popescu Tă­ri­cea­nu cu privire la alegerile an­ticipate din 2005. Când spun fecundă însă nu mă gân­desc la nimic bun, ci doar la monstruozități morale din care au izvorât conflicte po­litice toxice pentru țară – așa cum a fost cel ce a ur­mat după ce fostul premier al Alianței D.A. a preferat „soluția imo­ra­lă“ împotriva unui președinte care, atunci, reprezenta o speranță pentru reforme. Săp­tămâna trecută am avut parte de o no­uă răzgândire, mult mai dezgustătoare: es­te vorba de răzgândirea lui Cristian Po­pes­cu Piedone, care, după ce demisionase din funcția de primar și anunțase că se retrage din viața politică, în urma tragediei de la clubul Colectiv, acum revine cu tupeu și își anunță candidatura la Primăria Sec­to­rului 4. Anunțul a generat stupoare și re­voltă în mass-media, iar Asociația „Co­lec­tiv pentru Viitor“ a depus o plângere la Ju­decătoria Sectorului 4 pentru a opri această candidatură prin justiție. Instanța a respins însă sesizarea, deschizându-i ce­lebrului Piedone calea către alegerile din 5 iunie.

Nu credem că victimele incendiului de la clubul Colectiv vor câștiga în apel și nici nu-i putem învinui pe judecători pentru decizia lor: fostul primar al Sectorului 4 a fost doar reținut și apoi eliberat, nu are ni­cio condamnare, nu i s-a stabilit nicio vi­no­văție. Deocamdată, cazul Piedone nu es­te penal, ci doar unul de moralitate pu­blică. De aceea este însă și mult mai greu de rezolvat, pentru că de­vine un test al moralității alegătorilor din Sectorul 4. Ei vor fi che­mați să decidă dacă ma­ne­vrele și po­me­ni­le electorale ale fostului primar con­tea­ză mai mult de­cât ires­pon­sabilitatea cu care el și-a exercitat man­datul și care a dus la moar­tea a 64 de tineri și la mu­tilarea pe viață a majorității supra­vie­țui­torilor. Chiar dacă nu a provocat personal incendiul de la Colectiv, Cristian Popescu Pie­done are vina de a nu-l fi împiedicat, deși putea și era obligat s-o facă, pentru că inspecția clubului în cauză și verificarea condițiilor de funcționare făceau parte din atribuțiile lui de serviciu. Ne-am fi aș­tep­tat deci la o doză de decență din partea edilului acelui sector, poate chiar de sme­renie, mai ales că a invocat credința creș­tină și numele lui Hristos cu atâta de­zin­voltură – dacă nu chiar cu impertinență. În concluzie, după standardele unei mi­ni­me moralități, cetățenii din Sectorul 4 ar trebui să sancționeze iresponsabilitatea și amoralitatea unei administrații care a avut drept consecință, pe cât de tragică, pe atât de logică, moartea și suferința per­pe­tuă a unor tineri. Dacă nu o vor face, în­seamnă că sacrificarea acelor tineri a fost inutilă și absurdă și nu a contat pentru concetățenii lor.

Discuția despre cazul Piedone s-ar putea în­cheia aici, căci vituperările nu au niciun sens: cronicarul trebuie să aștepte ver­dictul electoratului pentru a evalua starea moralității publice. Vom observa însă încă două aspecte, legate tot de edilii sec­toa­re­lor Capitalei. Mai întâi, vedem că ur­mă­ri­rea penală pentru malversațiuni financiare nu este întotdeauna considerată un motiv suficient pentru retragerea din viața po­li­tică. Pentru fostul primar al Sectorului 5, Marian Vanghelie, de pildă, cele patru luni petrecute în arest preventiv și dosarul de corupție au devenit chiar un titlu de glo­rie, fiind invocate cu aplomb în de­cla­rațiile sale politice tot mai frecvente, căci domnul Vanghelie și-a întemeiat un par­tid cu care speră să candideze în alegerile de anul acesta. Cum nici el nu are (încă?) o condamnare, este liber să o facă. Dacă va câștiga, nu ne rămâne decât să con­chi­dem că alegătorii din Sectorul 5 nu dau doi bani pe justiție, pe cinste și pe in­te­gritate. Tot săptămâna trecută am aflat că primarul Sectorului 3, Robert Negoiță, es­te urmărit penal pentru că nu ar fi plătit TVA pentru proiectele imobiliare realizate în 2009, dar nu dorește să renunțe la candidatura pentru un nou mandat. Îl vor alege oare plătitorii de taxe și impozite din Sectorul 3? Iată-i și pe ei chemați să dea un verdict de ordin civic și moral.

În al doilea rând, se pune problema alter­nativei: pe cine să votezi, dacă domnii Pie­done, Vanghelie și Negoiță s-au des­ca­li­ficat moral? Care este oferta așa-zisei opo­ziții? Din partea PNL nu mai este nimic bun de așteptat după ce l-a desemnat can­di­dat la Primăria Generală pe Marian Mun­teanu, un antiliberal, dacă ne luăm după programul organizațiilor pe care le-a fon­dat sau după articolul scris în 1994, în ca­re îl califică drept „asasin“ pe I.G. Duca pen­tru a justifica asasinatele legionare. Când un partid ajunge să-și renege istoria, când confundă societatea civilă cu obscure organizații legionaroide și are drept lider o persoană de calibrul intelectual al Alinei Gorghiu, este greu să mai speri ceva de la el. Incapabil să reprezinte o alternativă de­mocratică și integră la garnitura de penali proveniți din (sau de lângă) PSD, PNL de­vine și el responsabil de degringolada mo­rală care se profilează la alegerile locale. Falimentul său moral nu este însă o scuză pentru bucureșteni, ci ar trebui să-i de­ter­mine să se reorienteze spre partidele noi, ne­compromise, respingând ferm repre­zen­tanții vechii clase politice. Numai așa vor de­monstra întregii țări și generațiilor vii­toare că au refuzat să transforme imo­ra­li­ta­tea publică în destin