De același autor
Incet-incet, pe masura ce apar sondajele de opinie, partidele politice care mai pot s-o faca se delimiteaza de initiativa PSD de suspendare a presedintelui. Pana si cei mai indarjiti adversari ai lui Traian Basescu din PC si PNL isi dau seama ca au mai mult de pierdut decat de castigat de pe urma unui demers atat de putin popular. Daca pentru Traian Basescu acest pericol pare sa fi trecut, cel putin deocamdata, pentru ministrul Justitiei, Monica Macovei, nu va exista nici un moment de respiro in actuala configuratie politica a parlamentului. O dovedesc, daca mai era nevoie, evenimentele saptamanii trecute.
Grenada care trebuia sa explodeze in fata doamnei Macovei este Ordonanta 131/2006, care modifica Legea privind organizarea si functionarea Directiei de Investigare a Infractiunilor de Crima Organizata si Terorism. Ordonanta nu a primit avizul CSM si a fost atacata de o serie de organizatii civice pentru ca extinde puterile procurorilor care cerceteaza cazuri grave ale criminalitatii organizate. Procurorii au acum dreptul de a dispune - fara a mai cere autorizatie de la judecator - punerea sub supraveghere a conturilor bancare si a accesului la sisteme informatice. Unul dintre argumentele invocate impotriva ordonantei a fost posibilitatea procurorilor de a dispune masurile in cauza si inainte de inceperea urmaririi penale atunci cand "sunt indicii temeinice cu privire la savarsirea unei infractiuni, in scopul strangerii de probe sau al identificarii faptuitorului". Nu ne putem pronunta asupra caracterului justificat sau abuziv al acestor prevederi, de vreme ce disputa privind echilibrul intre masurile necesare stoparii criminalitatii organizate si cele necesare protejarii vietii private nu a fost transata nici in tari mai avansate din punct de vedere al sistemului democratic. Ne vom limita asadar la o sumara analiza a disputei politice declansate de acest nou incident guvernamental, in contextul unei campanii generale impotriva ministrului Justitiei din partea PC, PSD si PRM, cu sprijinul tacit al PNL.
Luat prin surprindere de protestul presei si al ONG-urilor nemultumite de prevederile ordonantei, guvernul nu a avut taria de a-si argumenta demersul, creand impresia nedorita ca nu prea stie ce voteaza. In schimb, primul ministru si colegii sai liberali din guvern au hotarat ca pot specula controversa nou creata pentru a o pune in dificultate pe Monica Macovei, cea care, cu doua saptamani in urma, il acuza din nou public pe premier ca nu s-a implicat in promovarea Legii ANI. Astfel, secretarul general demisionar al guvernului, Radu Stroe, a iesit la rampa acuzand-o pe colega sa de guvern ca si-ar fi impus punctul de vedere fara sa informeze guvernul asupra adevaratului continut al modificarilor propuse. Potrivit domnului Stroe, membrii Executivului nu ar fi stiut nimic despre autorizarea accesului la sistemele informatice de catre procurorii DIICOT, iar ministrul Justitiei nu ar fi prezentat un tabel comparativ al formei initiale si, respectiv, finale a legii. In consecinta, premierul Tariceanu cere, prin vocea colegului Stroe, o dezbatere publica pentru retusarea ordonantei. Cererea a provocat un raspuns ironic al Ministerului Justitiei, care a amintit printr-un comunicat ca ea "vine dupa ce ministerul a avut deja consultari pe aceasta tema cu organizatiile neguvernamentale".
Mai mult, pentru lamurirea faptelor, Monica Macovei a cerut publicarea stenogramei sedintei de guvern din 21 decembrie. Surpriza, insa! Radu Stroe refuza cererea pe motiv ca sedinta ar fi fost clasificata, ceea ce arunca o umbra de indoiala asupra veridicitatii acuzatiilor sale. Chestiunea acuzatiilor fara acoperire nu a fost inca rezolvata in dezbaterea publica romaneasca. Avem, asadar, motive sa suspectam ca ordonanta DIICOT a fost utilizata din nou ca pretext de relansare a campaniei anti-Macovei. Miza nu este atat anihilarea unui ministru incapatanat si greu de incadrat politic, cat intimidarea procurorilor, care se vor simti permanent sub presiune. In treacat fie spus, am putea sa ne intrebam daca invocarea drepturilor cetatenesti de catre oamenii politici nu este cumva in unele cazuri o fatada in spatele careia se ascunde de fapt dorinta de a opri actiunile legitime ale procurorilor care investigheaza fie coruptia, fie criminalitatea organizata. Teama de procurorii care nu se dovedesc obedienti fata de politicieni pare sa atinga cote alarmante. Poate ca presa si societatea civila ar putea sa se aplece mai serios si asupra acestui aspect. In tot cazul, blocarea procurorilor se contureaza ca adevarata miza a luptei unor politicieni impotriva Monicai Macovei. PC a initiat chiar o motiune simpla, cerand demiterea ministrului Justitiei. Prudent, PNL a anuntat ca nu o va vota, desi stim bine ca si-ar dori sa scape de doamna Macovei. Este greu insa sa te pretinzi european si sa votezi impotriva ministrului care se bucura de respect si incredere la Bruxelles. Asocierea PNL la demersul de demitere a Monicai Macovei ar fi prejudiciat imens imaginea partidului, atat pe plan intern cat si pe plan international. Ramane, asadar, deocamdata valabila doar solutia hartuirii ei, in speranta ca va ceda nervos si va pleca singura. Ceea ce nu inteleg insa inamicii Monicai Macovei este ca ea nu va parasi campul de lupta atunci cand adversarul ataca. Nu lasitatea o caracterizeaza - ceea ce irita si mai mult tabara adversa. Iata de ce acest conflict va dura atat cat va persista actuala configuratie politica a parlamentului. Aceasta este problema de fond. Solutii pentru rezolvarea ei exista. Din pacate, lipsesc politicienii suficient de curajosi ca sa le aplice.
