De același autor
Viata politica romaneasca a reusit din nou sa dea masura lipsei sale de substanta. Timp de o saptamana politicieni si jurnalisti deopotriva s-au irosit pe tema, moarta din start, a remanierii guvernamentale. Partitura a mai fost exersata o data �n luna februarie cu prilejul revoltei procurorilor lezati de plangerea ministrului Monica Macovei. Desi s-a dovedit falsa, poate chiar o intoxicare lansata de cercurile ostile reformei justitiei, tema remanierii a revenit, datorita primului ministru, care a dat de inteles ca guvernul va fi restructurat dupa semnarea tratatului de aderare la UE la data de 25 aprilie. A fost suficient sa se aprinda spiritele vigilente ale presei. Dupa cateva zile de speculatii sterile si nefondate in presa, dublate de ezitari si taceri ale guvernului, premierul Tariceanu a infirmat informatiile privind o restructurare guvernamentala si si-a cerut scuze pentru ca a sugerat-o.
Toata agitatia in jurul restructurarii s-a dovedit in cele din urma o furtuna intr-un pahar cu apa. Si totusi, ne amintim ca in campania electorala Traian Basescu promisese ca nu vom avea mai mult de 14-16 ministere, adica un guvern mai suplu, mai eficient si mai ieftin. De ce s-a renuntat, asadar, la acest obiectiv laudabil?
Este posibil ca guvernantii sa-si fi dat seama abia acum cat de multe au de facut pentru a evita aplicarea clauzei de salvgardare. Sunt peste o mie de masuri care trebuie puse in aplicare pana la sfarsitul anului, ceea ce va mobiliza toate energiile si competentele guvernului. Pe de alta parte, poate ca premierul a vrut sa curme speculatiile care pot accentua tensiunile din coalitia guvernamentala. Si apoi, cu adevarat ar fi o dovada de neseriozitate sa schimbi un guvern dupa numai trei luni de functionare.
Mai exista insa o explicatie care devine plauzibila daca analizam declaratiile de politica interna ale presedintelui Basescu: tema restructurarii a murit pentru ca perspectiva alegerilor anticipate nu a disparut. In acest context, restructurarea devine inutila. Faptul ca Traian Basescu a dat public asigurari ca nu intentioneaza sa-l inlocuiasca pe Calin Popescu-Tariceanu in functia de premier nici inainte, nici dupa alegerile anticipate nu poate decat sa sugereze ca cei doi oameni politici au inceput sa ajunga la un acord asupra acestui subiect. Odata ce postul de premier ii este garantat, domnul Tariceanu nu mai are de ce sa se opuna unor alegeri anticipate care i-ar putea rezolva problema majoritatii parlamentare si l-ar putea scapa de sarcina dificila de a gestiona o coalitie instabila. Nu vom sti poate niciodata daca presedintele Basescu a intentionat cu adevarat sa-l numeasca premier pe Theodor Stolojan, asa cum s-a speculat, dar stim acum ca a renuntat la aceasta idee. A facut-o insa doar pentru a se putea consacra obiectivului sau mult mai important, care este organizarea alegerilor anticipate. Poate ca nu a gasit deocamdata solutia formala pentru a le provoca, dar este sigur ca nu va renunta. A confirmat-o si in interviul acordat postului de radio MIX FM, si la intalnirea de la sfarsitul saptamanii cu ziaristii acreditati la Bruxelles, cand a refuzat sa excluda posibilitatea alegerilor anticipate.
Este adevarat ca ideea alegerilor anticipate nu este populara nici in randul alegatorilor, nici printre parlamentarii Aliantei D.A., abia instalati in fotolii. Primul ministru nu este nici el convins, pentru ca are foarte multe de facut. Ambasadorii UE la Bucuresti au sugerat la randul lor ca nu li se pare o idee buna. Traian Basescu stie insa ca nu le datoreaza nimic tarilor europene, astfel incat iluzia europenilor ca l-ar putea influenta pe actualul ocupant al Palatului Cotroceni se va spulbera probabil foarte curand. Aceeasi soarta o va avea si iluzia liderilor PSD ca-l pot sabota, submina sau rasturna pe Traian Basescu prin actiuni politice subterane sau de ariergarda. Actualul presedinte nu se multumeste cu victorii obtinute de forma sau pe jumatate, cum s-a multumit Emil Constantinescu. El vrea puterea, toata puterea, pentru ca altfel devine irelevant. Or, singurul obstacol in calea consolidarii puterii in acest moment este prezenta parlamentara masiva a PSD. Este momentul sa corectam si alta perceptie gresita: nu PUR este adversarul principal al lui Traian Basescu, ci PSD - cum nu calul troian in sine era adversarul troienilor, ci grecii.
Fie ca ne dorim sau nu anticipate, trebuie sa recunoastem ca rationamentul lui Traian Basescu este perfect din punct de vedere politic: PSD este in plina degringolada. Incapabil sa se reformeze sau sa se improspateze, partidul se refugiaza intr-o trista restauratie a dinozaurilor, baronilor si coruptilor. Scandalul mafiei arabo-PSD-iste, cuplat cu ancheta in cazul RAFO, vor compromite iremediabil partidul lui Ion Iliescu, ocrotitorul Hayssamilor si Mounafilor, si al partenerilor lor autohtoni. Traian Basescu ar face o greseala politica daca nu ar profita de aceasta conjunctura acum, inainte ca guvernul sa treaca la reformele impuse de calendarul integrarii in UE.
In concluzie, ne putem astepta ca presedintele sa cheme populatia sa desavarseasca, prin noi alegeri, schimbarea pe care a declansat-o la alegerile de anul trecut. Nu putem sti deocamdata daca electoratul va intelege mesajul si va raspunde afirmativ, dar nici nu putem exclude aceasta posibilitate. In fond, iluzia PSD ca alegatorii romani sunt usor de manipulat s-a dovedit deja a fi de domeniul trecutului.
