De același autor
Saptamana trecuta am fost cu totii martorii unor scene greu de imaginat pana in 2004: Adrian Nastase, presedintele Camerei Deputatilor, fost prim-ministru si fost lider al PSD, s-a prezentat la DNA in calitate de invinuit intr-un dosar de coruptie. Al treilea om in ierarhia statului este acuzat nici mai mult, nici mai putin decat de primirea unor foloase necuvenite, numita popular luare de mita. Procurorii DNA au indraznit, asadar, ceea ce numai o parte a presei indraznise pana acum: si anume, sa cerceteze modul in care familia Nastase si-a dobandit bogatia. Ei par sa detina indicii serioase potrivit carora Adrian Nastase ar fi obtinut gratuit geamuri termopan pentru apartamentele din str. Zambaccian si vila de la Cornu in schimbul numirii Irinei Jianu in functia de inspector de stat in constructii. Irina Jianu administra firma lui Sergiu Sechelariu, secretar de stat in Ministerul Constructiilor, firma care de altfel a si construit blocul din frumoasa strada bucuresteana. Tot din presa aflam ca procurorii ii mai suspecteaza pe sotii Nastase si de dobandirea ilicita a unor piese de mobilier aduse din China pentru o expozitie internationala si livrate in cele din urma la resedintele fostului prim-ministru. Se spune - nu stim, nu am vizitat - ca la Cornu ar exista un somptuos pavilion chinezesc pe care procurorii ar dori sa-l cerceteze. Daca zvonurile sunt false si suspiciunile procurorilor sunt neintemeiate, atunci domnul Nastase nu are nimic de pierdut deschizand larg portile resedintelor sale pentru oamenii legii. Faptul ca se foloseste de inalta sa functie in stat pentru a bloca perchezitia nu face insa decat sa sporeasca indoielile tuturor. De altfel, intreaga strategie adoptata de domnul Nastase nu face decat sa-i sugereze vulnerabilitatea..jpg)
Confruntat cu rigorile legii, Adrian Nastase a inteles sa contraatace pe doua directii: 1. sa genereze un urias “circ mediatic” (expresia ii apartine) care sa-i permita sa se declare victima unei campanii politice ostile, si 2. sa blocheze prin toate mijloacele supunerea la vot a cererii de perchezitie inaintata parlamentului de ministrul Justitiei la solicitarea DNA. Publicul poate sa nu-si fi dat seama, dar ziaristii stiu foarte bine ca nu DNA a furnizat presei informatii cu privire la punerea sub invinuire a lui Adrian Nastase, ci Adrian Nastase insusi. El este cel care a convocat o megaconferinta de presa in care si-a inceput discursul parafrazand reclamele la pasta de dinti (“A innebunit lupul!”). Si tot de la el, sau de la avocatii sai, s-a aflat ca si sotia sa, Dana, este invinuita in dosarul Zambaccian. Domnul Nastase stie sa se foloseasca de mass-media pentru a-si transmite mesajele. De data aceasta, scopul sau era sa se prezinte ca victima a lui Traian Basescu. Coincidenta sau nu, si Dinu Patriciu foloseste aceeasi strategie in apararea sa, incercand, ca si Adrian Nastase, sa acrediteze ideea ca in spatele fiecarei actiuni a procurorilor ar sta seful statului. Cei doi profita de functia de megafon pe care si-a asumat-o o parte a presei, cea care uita sa ceara elementarele dovezi in sprijinul afirmatiilor facute in fata camerelor. Ceea ce nu a inteles insa Adrian Nastase este ca se bucura de foarte putina simpatie in mass-media. Probabil ca nu a fost ziarist independent in Romania care sa nu fi avut de suferit de pe urma sa intre 2000-2004. Astfel incat, ziarele s-au concentrat mai degraba pe acuzatiile la adresa fostului premier si a sotiei sale decat pe lamentatiile sale. A devenit limpede pentru toata lumea nu numai ca Adrian Nastase are ceva de ascuns, ci si ca nu poate accepta o realitate evidenta: ca nu mai detine controlul absolut asupra justitiei, presei si sistemului politic. Pe de alta parte insa, i-au mai ramas totusi cateva parghii la indemana: partidul, ai carui lideri l-ar vrea disparut din scena, dar nu pot s-o spuna public; si o parte din beneficiarii guvernarii sale, pe care-i poate santaja cu usurinta. Lupta pentru supravietuire politica pe care o duce fostul prim-ministru in culise este probabil mai sangeroasa decat cea purtata la scena deschisa. Daca strategia mediatica a domnului Nastase pare sa fi esuat, in schimb cealalta directie de actiune a fost mai profitabila pana in prezent datorita legislatiei gaunoase si atitudinii duplicitare a unor parlamentari. Presedintele Camerei a reusit sa blocheze votul asupra cererii de perchezitie trimise de ministrul Justitiei. Aceasta a fost in mod abuziv retrimisa la minister de Biroul Permanent al Camerei, care nu avea nici o atributie in materie. De la sedinta Biroului au lipsit strategic liberalul Dan Radu Rusanu si deputatul UDMR Kelemen Hunor. Sfidand prevederile legale privind conflictul de interese, Adrian Nastase a votat si el, desi facea obiectul cererii de perchezitie! Romanii s-au putut convinge ca parlamentul continua traditia nomenklaturii, de vreme ce si-a protejat membrii de rigorile legii: un parlamentar poate fura, ucide, viola sau lua mita fara a fi atins nici cu o floare de organele de ancheta fara aprobarea colegilor sai. Iata de ce demersul DNA in cazul lui Adrian Nastase depaseste ca semnificatie destinul personal al invinuitului si ameninta un intreg sistem de privilegii si faradelegi; de vulnerabilitati si complicitati vinovate ale clasei politice. Domnul Nastase conteaza pe complicitatea sistemului pentru a supravietui. S-ar putea insa ca sistemul sa-l sacrifice tocmai in speranta de a se salva, aplicand o strategie pragmatica si fara scrupule, pe care Adrian Nastase nu va putea s-o contracareze.
