De același autor
In seara de 28 decembrie, in Parlamentul Romaniei, dezbaterea politica si-a reintrat in drepturi. Calcata in picioare timp de patru ani, opozitia democrata - devenita acum nucleul guvernarii - si-a facut auzita din nou vocea demonstrand ca inteligenta oamenilor politici depaseste nivelul impus de PSD, in ciuda
faptului ca multi comentatori si ziaristi aserviti voisera sa ne convinga de contrariu. Marturisesc ca timp de cateva clipe am avut senzatia ca premierul Calin Popescu Tariceanu sosise de pe alta planeta: rostea un discurs liberal serios si coerent, fara reprosuri adresate "grelei mosteniri" si fara polemici ieftine. Contrastul cu interventia golaneasca a lui Victor Ponta, care a deschis cortegiul frustratilor cu spume la gura din PSD, a fost edificator pentru diferenta uriasa dintre "fosti" si "actuali". Nu am de gand insa sa ma pierd in exercitii de admiratie.
Eliberati de spaima unui guvern PSD care ar fi consolidat dominatia unui clan semi-mafiot asupra intregii tari, ne trezim acum izbiti drept in fata de contradictiile si limitele noii echipe. Ce altceva se poate spune despre o echipa in care sunt obligati sa convietuiasca Monica Macovei, Mona Musca si Razvan Mihai Ungureanu cu ipochimeni ca George Copos si Gheorghe Dobre?
Din pacate, acest guvern era singurul posibil in acest moment. Alianta nu avea alta solutie decat sa faca pactul cu PUR, pentru a trece puntea investiturii parlamentare. In treacat fie spus, partidul lui Dan Voiculescu a facut o afacere extraordinara, obtinand 30 de locuri in Parlament, pe seama lui Adrian Nastase, care le-a cedat cu prea multa usurinta. Cum spune poporul, nu e nebun cine cere, e nebun cine da. Inconstanta PUR devine acum o problema pentru noii sai parteneri. In perspectiva istorica, s-ar putea spune ca roata se intoarce si PD ar putea simti pe pielea sa ce inseamna sa ai un partener dificil intr-o coalitie guvernamentala, asa cum a fost el insusi in guvernul Ciorbea.
Cum va putea asadar noul guvern, in formula sa largita, sa indeplineasca promisiunile cu care a castigat puterea Traian Basescu? Prima masura a fost, ce-i drept, introducerea de urgenta a cotei unice de impozitare, promisa insistent in campanie. Totusi, ea nu poate inlatura cu usurinta dubiile, generate in primul rand de prezenta lui George Copos in postura de ministru de stat, mai ales dupa ce a avansat solutia amnistiei fiscale, adica a legitimarii hotiei, pentru eliminarea arieratelor. Noroc ca noul ministru al Finantelor a respins ferm aceasta aberatie. E greu insa de imaginat ca noul guvern va putea sa-i refuze reesalonari sau scutiri la plata datoriilor pentru Clubul Rapid sau firmele sale. In fond, de ce ar fi intrat in politica George Copos, daca nu pentru a obtine unele avantaje? Asteptam insa cu interes sa vedem si de ce tratament se vor bucura firmele clientelei politice a noii puteri - de pilda, firmele fratilor Micula, datoare la stat pana peste cap. Va indrazni cineva sa controleze serios societatile patronate de elita UDMR si de apropiatii sai, cu toate ca noua din candidatii sai pentru Parlament figurau pe lista Coalitiei pentru un Parlament Curat? In tot cazul, in formula actuala, va fi greu de pus in practica celebra amenintare "la tepe, in Piata Victoriei!". Orice masura mai drastica risca sa provoace caderea guvernului, prin retragerea unuia din partenerii "vexati". Deja primul ministru pune accentul pe prevenirea coruptiei, mai mult decat pe identificarea cazurilor flagrante de coruptie de pana acum. Cu regret constatam ca mai mult nu se poate, fara a rasturna complet establishment-ul politico-economic. Si cine ar putea risca asa ceva?
Alta problema a noii echipe guvernamentale este avalansa de nou-veniti. Poate ca nu era cazul ca premierul sa-si numeasca finul, pe Bogdan Olteanu, pe un post de ministru. Totusi, cele mai controversate nominalizari au venit din partea presedintelui Basescu, care a pierdut o buna ocazie sa se abtina. Lui i se datoreaza nefericita alegere initiala a Cristinei Parvulescu pentru Ministerul Integrarii, dar si a lui Gheorghe Dobre la Transporturi, ambii colaboratori din Primarie. Or, Gheorghe Dobre, in calitate de director al Regionalei CFR Craiova, a colaborat cu voiosie cu ofiterul de securitate Nicolae Camarasescu in iunie 1990, cand au organizat impreuna trenurile cu mineri trimisi in Capitala "pentru degajari". Oamenii noi nu sunt, asadar, chiar atat de noi si de curati. De fapt, ar fi trebuit sa fim pregatiti pentru astfel de cazuri: Traian Basescu a promis doar ca vom "trai bine" si ca va lupta impotriva coruptiei, nu ca va face lumina asupra trecutului. Ceea ce ni se ofera, implicit, este posibilitatea de a incepe o asanare a vietii publice si a economiei, ceea ce nu este putin lucru indiferent de asteptarile unora dintre noi.
Discursul premierului Tariceanu promite un nou mod de a guverna, retragerea statului din economie, independenta presei, garantarea proprietatii si mai ales independenta justitiei. Cu toate punctele sale negre, noul guvern arata mai bine decat guvernul Nastase, cu ministrii sai nababi care-si ascundeau averile. ÃŽntre Hildegard Puwak si Mona Musca este o diferenta ca de la cer la pamant, Razvan Mihai Ungureanu poate restabili reputatia de elita intelectuala a diplomatiei romanesti, iar Monica Macovei este singura capabila sa extirpe politicul din justitie. Si poate ca numai un nou venit in sistem, ca Ionut Popescu, poate asana viesparul imbacsit din Ministerul de Finante. Ideea ca sistemul poate fi reformat de oameni din sistem s-a dovedit gresita, asa ca este nevoie de oameni noi care sa-l demonteze. Sa speram deci ca vor reusi. Ce altceva putem face?
