De același autor
Daca ar fi sa-i dam crezare lui Cozmin Gusa, prim-ministrul Calin Popescu Tariceanu i-ar fi dat termen pana pe 18 martie lui Vasile Blaga sa demisioneze din functia de ministru de Interne pentru ca a refuzat sa semneze ordonanta privind amanarea alegerilor europarlamentare. Daca liderul PIN are dreptate, atunci domnul Tariceanu va incerca sa-l demita pe ministrul de Interne si vom asista saptamana aceasta la o noua ofensiva anti-Blaga. Ea s-ar inscrie in linia politica generala a PNL, care cere tot mai insistent plecarea ministrilor PD din guvern. Aceeasi cerinta este formulata cu obstinatie de PC si de PSD, pentru care PD si Traian Basescu sunt cauza tuturor nenorocirilor care s-au abatut, se abat si se vor abate asupra patriei noastre. Cei mai importanti si cei mai incomozi ministri ai PD, Monica Macovei si Vasile Blaga, au devenit asadar tintele principale ale atacurilor politice din ultima vreme..jpg)
Este important sa avem in minte acest context atunci cand examinam, cu sange rece si mintea limpede, acuzatiile lansate public la adresa domnului Blaga de fostul sef al DGA, procurorul Marian Santion. Momentul a fost extrem de dificil si fara precedent pentru ministru: in timpul unei reuniuni a Comitetului strategic care supervizeaza activitatea DGA, domnul Santion a afirmat ca Vasile Blaga i-ar fi cerut, pe un ton violent, sa renunte la o ancheta asupra comandantului trupelor de jandarmi Costica Silion. Seful Directiei de Protectie Interna a MAI, Virgil Ardelean, l-a contrazis pe Santion, sustinand ca ministrul i-ar fi cerut doar "sa manifeste etica necesara in ancheta". Reuniunea s-a transformat intr-un rechizitoriu la adresa conducerii MAI, iar chestorul principal Anghel Andreescu parea prins intr-o ambuscada. Ca sa adauge dramatism evenimentului, doi adjuncti ai lui Santion s-au plans de amenintari din partea inaltilor oficiali ai MAI, iar unul dintre ei a demisionat public din functie. Imediat dupa aceea, un ONG mai putin cunoscut, Asociatia pentru Implementarea Democratiei, a cerut demisia ministrului de Interne pe motiv ca nu reformeaza ministerul. Premierul Tariceanu a avertizat prudent ca ar putea trimite o echipa de control care sa verifice acuzatiile lui Santion.
Aruncat practic in corzi, ministrul Blaga a cerut dovezi, amenintandu-l pe Santion cu tribunalul. Ziaristii au perceput aceasta reactie ca pe un moment de slabiciune, dar ea s-a dovedit doar o retragere tactica. Doua zile mai tarziu, sigur pe sine, ministrul a negat toate acuzatiile fostului sau subordonat. Ce-i drept, ministrul primise intariri, fiind laudat si sustinut de comisarul european pentru justitie si afaceri interne, Franco Frattini, in vizita la Bucuresti. "Sincer vorbind, am incredere totala in colegul meu, domnul ministru Blaga. (...) Eu respect foarte mult statul de drept si cred ca este foarte grav faptul ca o persoana care a demisionat de la conducerea unei institutii lanseaza acuzatii la adresa unui ministru, fara probe", a declarat Frattini. Dovada, eterna poveste! Cum sa dovedesti un schimb de replici intr-o conversatie telefonica?
Poate ca, intr-adevar, procurorul Santion nu-si poate dovedi acuzatiile. Problema ministrului Blaga este insa ca ele au "parfum de credibilitate", pentru ca nici el nu a reusit sa reformeze ministerul, cum nu au reusit nici antecesorii sai. De ani de zile scandalurile cu vilele politistilor si jandarmilor se tin lant si nimeni nu pateste nimic. De ani de zile asistam la rotatia cadrelor din politie si jandarmerie, nicidecum la o primenire a lor. Indiferent ce a spus Vasile Blaga la telefon, este greu de crezut ca majoritatii colaboratorilor sai ii conveneau anchetele DGA, iar controlul trimis asupra fostului sef al acestei directii este un fapt de necontestat, cum tot greu de contestat este includerea in comisia de control a unor inalti ofiteri aflati sub ancheta DGA. Iata de ce o umbra de dubiu va plana intotdeauna asupra ministrului de Interne. Probabil ca sistemul este atat de ticalosit, incat nu mai poate fi reformat in mod pasnic, iar schimbarea lui presupune costuri politice pe care nici un guvern nu doreste sa si le asume, cu atat mai putin un ministru aflat sub asediu intr-un guvern minat de o apriga lupta intre partidele care-l compun. Adevarul este ca scandalul politic blocheaza reforma si avem dreptul sa ne intrebam daca nu cumva acest blocaj este unul din scopurile sale ascunse.
In situatia data, nu putem sa nu constatam elementele comune ale cazului Santion cu cel al fostului ofiter SPP Gainuse, alt "avertizor public" care semnala situatii scandaloase credibile fara a le putea dovedi. Indirect, atacul lui Gainuse il viza pe presedintele Basescu.
Ca procuror, Marian Santion stie probabil ca nici o acuzatie "pe vorbe" nu poate constitui o proba la dosar. Sa-l fi atacat oare pe fostul sau sef doar pentru a se razbuna? Sau poate face parte si el din trupele de soc puse in miscare in marele razboi care macina viata noastra publica? Nici aceasta posibilitate nu poate fi exclusa. In fond, experienta ne invata ca, desi putregai exista in toate ministerele, el nu este scos la iveala decat atunci cand intra in joc interesele unor grupuri politice importante.
Oricum am privi-o, situatia e incalcita si nu se preteaza la verdicte categorice. Un lucru este insa limpede: conflictul Blaga-Santion se integreaza perfect in actualul razboi politic. S-ar putea ca, in final, nici sa nu avem alta certitudine legata de acest caz complicat.
