Un congres inutil

Daca scapam de accidente si incendii, evenimentul cel mai important al saptamanii ar trebui sa fie congresul extraordinar al PSD. Privind mai atent insa, e greu de inteles care va fi importanta sa reala: listele definitive de candidati nu vor fi cunoscute decat dupa finalizarea alegerilor preliminare, pe 5 septembrie; candidatura lui Adrian Nastase la Presedintie a fost anuntata deja, iar conducerea ramane in mana Comitetului de coordonare pana la congresul din februarie 2005. Ce s-ar putea intampla deci la congresul din 27 august? Singurul lucru care a mai ramas de lamurit este semnificatia "noului PSD", despre care vorbeste tot timpul domnul Nastase. Redefinirea partidului i-ar putea facilita relansarea dupa rezultatul dezamagitor de la alegerile locale si ruptura care a urmat intalnirii cu Ion Iliescu la Cotroceni pe 5 iulie, cu conditia sa fie un demers de substanta, si nu doar de suprafata.
Judecand dupa ceea ce s-a intamplat in ultima luna insa, o reunificare a partidului in jurul conducatorului sau pe baza unui program nou si interesant este greu de imaginat. Inaintea congresului, PSD se prezinta ca un partid divizat, macinat de incertitudini si lupte interne, cu un conducator care-si duce pe cont propriu campania pentru Presedintie — toate sub privirea taioasa si aparent distanta a lui Ion Iliescu. Este evident ca Adrian Nastase face toate eforturile pentru a prelua controlul absolut asupra partidului, de unde si confuzia generata de introducerea peste noapte a alegerilor preliminare. Acestea se practica in Statele Unite pentru desemnarea candidatului la Presedintie, dar au loc la inceputul anului electoral, si nu cu trei luni inainte de alegeri. In plus, regulile sunt binecunoscute demult tuturor, ceea ce nu pare a fi cazul acum in PSD. Este de presupus ca lui Adrian Nastase i-a placut mai mult publicitatea pe care o asigura aceste alegeri si, in al doilea rand, s-a gandit ca le-ar putea manipula in asa fel incat sa-si introduca favoritii pe liste sub aparenta unor proceduri democratice. Riscul acestei manevre este destabilizarea partidului, dupa cum a demonstrat si scrisoarea deschisa a senatorului Trita Fanita, nemultumit de conditiile de participare la preliminare.

In sfarsit, la 18 august listele de "candidati la candidaturi" au fost definitivate, ilustrand situatia tensionata din partid. De pilda, Adrian Paunescu nu si-a gasit loc pe listele organizatiei Dolj; in Arges, Nicolae Vacaroiu isi disputa intaietatea cu Octavian {tireanu; iar la Timis, Hildegard Puwak, Alexandru Sassu si Ovidiu Branzan se lupta pentru un loc de deputat. Apar desigur si nume noi pe listele de candidati, dar noutatea lor este relativa, fiind vorba de fapt de colaboratori ai lui Adrian Nastase in guvern (de exemplu Daciana Sarbu, Luminita Gheorghiu, Gabriel Oprea, Victor Ponta, Rovana Plumb, Eugen Bejinariu). Veteranii partidului continua sa domine listele: Viorel Hrebenciuc, Dan Matei Agathon si Sergiu Sechelariu troneaza la Bacau, Miron Mitrea domina Vrancea, iar Ion Solcanu nu poate fi clintit de la Iasi. Eternul Cozmanca s-a hotarat pentru Suceava. Pana si Rodica Stanoiu candideaza la Olt, demonstrand ca, in momentele decisive, autoritatea lui Adrian Nastase are limite.
Tragand linie, constatam ca PSD nu s-a innoit deloc, veteranii compromisi sunt la locul lor, iar numele noi sunt de fapt ale unor demnitari care, impreuna cu Adrian Nastase, au facut din Romania una din tarile celebre pentru coruptia care domina la toate nivelele. In aceste conditii, orice discutie despre un "nou PSD" devine lipsita de continut. Este adevarat, Adrian Nastase a incercat sa proiecteze o imagine noua, de om popular, apropiat de oamenii simpli, care bate pietele si-si lanseaza candidatura la Presedintie intr-un sat aflat la mare distanta de Bucuresti. Legatura directa cu masele s-a rupt insa la Iasi, unde pensionarii nemultumiti l-au atacat direct. Bonomia afisata in relatiile cu electoratul rural nu a rezistat nici ea prea mult, Adrian Nastase revenind rapid la agresivitatea sa legendara. Ea s-a materializat in cateva atacuri vehemente si aproape suburbane la adresa lui Theodor Stolojan. Este greu de inteles de ce, dupa esecul campaniei dure dezlantuite de PSD la adresa lui Traian Basescu cu prilejul alegerilor locale, aceeasi tactica violenta si neinspirata este reluata impotriva lui Theodor Stolojan. Adrian Nastase se afla intr-o evidenta pana de inspiratie, fapt dovedit si de reluarea, tot obsesiva, a sondajelor favorabile PSD si propriei persoane, desi putina lume mai crede in ele. Constatam deci ca "noul PSD" are nu numai aceiasi oameni, ci si aceleasi metode ca si "vechiul PSD", care va fi fost acela.

Ce face insa Ion Iliescu inaintea congresului PSD? Aparent nimic. Urmareste Jocurile Olimpice la Atena si-l lasa pe Adrian Nastase sa se descurce cum stie. Oamenii sai din vechea garda i-au intins o capcana primului-ministru prin Viorel Hrebenciuc: Comitetul de coordonare, alcatuit din fidelii premierului, isi va asuma raspunderea pentru campania electorala si rezultatele alegerilor. Ion Iliescu va sti fara indoiala sa profite de conflictele deschise dintre diferitele clanuri ale PSD pentru a prelua controlul asupra partidului dupa alegeri. Orbit de mirajul puterii, Adrian Nastase s-a lansat cu capul inainte intr-un razboi pe mai multe fronturi: si cu adversarii din partid, si cu Ion Iliescu, si cu opozitia. Din astfel de situatii nu iesi invingator decat in filmele de desene animate.