De același autor
Noi nu traim însa într-o tara care sa se ridice la nivelul statelor democratice, în care institutiile functioneaza în interesul cetateanului, independent de comanda politica. Astfel încat, atunci cand se petrece o rapire atipica, populatia nu poate conta pe institutiile statului, iar presedintele este obligat sa se implice direct pentru a asigura succesul operatiunii de salvare. Acestea ar fi primele concluzii, “la cald”, dupa conferinta de presa a presedintelui Traian Basescu, de luni seara. Terenul pe care evolua presedintele fusese deja minat de afirmatiile imprudente ale celor trei ziaristi, care s-au simtit obligati sa faca o conferinta de presa înainte de explicatiile presedintelui. Pe de o parte, ei nu au putut furniza informatiile relevante, iar pe de alta parte, au spus, fara sa-si dea seama, o serie de lucruri care i-au pus într-o lumina mai putin favorabila. Dupa declaratiile lor, ceilalti ziaristi, ramasi acasa si poate chiar manipulati o vreme, au început sa-si puna o serie de întrebari: cum de au acceptat cei trei, mai ales Ovidiu Ohanesian - ziarist de investigatie reputat si premiat -, o sponsorizare din partea unui personaj atat de dubios ca Omar Hayssam? Au primit cei trei bani de la Hayssam pentru a-i promova imaginea în Irak, în vederea castigarii unor importante licitatii pentru zahar si ciment? Au stiut ei, sau macar unul din ei, despre planul rapirii? Lista ar putea continua.
Am ramas cu aceste întrebari în suspensie, pentru ca lamurirea lor nu era misiunea presedintelui. Traian Basescu a facut ceea ce a promis, si anume a prezentat filmul rapirii si activitatii celulei de criza de la Cotroceni, de fapt cronologia negocierilor. Am înteles ca a fost vorba de o operatiune periculoasa, desfasurata la o cota înalta de tensiune si de incertitudine, în care talentul negociatorului partii romane a contat enorm, ca si activitatea politiei din Bagdad si a comunitatii islamice din Romania.
Cum importante resurse ale statului au fost mobilizate pentru aducerea în tara a celor trei jurnalisti, avem tot dreptul sa cerem lamurirea rolului pe care l-au jucat ei în acest episod. La conferinta de presa din 1 iunie, Marie Jeanne Ion caracteriza teoria implicarii lor într-o rapire regizata de Omar Hayssam si de Mohammed Munaf drept un film prost. Din pacate, detaliile rapirii - celebrul SMS trimis de pe bancheta din spate a masinii - ridica multe semne de întrebare. Abil, presedintele nu a intrat în amanunte, lasandu-le probabil pe seama anchetatorilor. Suspiciunile opiniei publice raman însa vii, în ciuda asigurarilor date de Traian Basescu privind faptul ca ziaristii nu ar fi fost implicati în propria rapire. Presedintele a sanctionat totusi “dispretul profund” al jurnalistilor pentru regulile elementare, reprosandu-le ca “au pus statul roman într-o situatie extrem de dificila datorita nesabuintei”. Surprinzator, el a declarat apasat ca jurnalistii nu au nici o restrictie din partea statului sa vorbeasca, nu au fost interogati si, daca se abtin de la unele dezvaluiri, o fac pentru a proteja alte persoane. Atunci de ce, se vor întreba multi, au fost atat de reticenti la întrebarile puse de colegii lor de breasla la conferinta de presa? Si, mai ales, de ce nu s-au constituit parte vatamata fata de Omar Hayssam, organizatorul rapirii? Oare pentru ca au fost platiti de acesta? In tot cazul, zelul cu care s-au straduit sa-l apere pe Munaf la data de 1 iunie devine suspect, în lumina celor relatate luni de seful statului.
In mod normal, dupa conferinta de presa de luni, 6 iunie, sarabanda scenariilor, care nu a contenit pe parcursul perioadei de detentie a celor trei, ar trebui sa se opreasca. Probabil ca nu se va întampla asa, iar Traian Basescu va fi în continuare criticat, desi a adus înapoi în tara, vii si nevatamati, trei jurnalisti cu o reputatie devenita incerta. Cum tot incerta a devenit si reputatia ziaristilor care au difuzat prin mass-media informatii false. Presedintele a nominalizat Antena 1, OTV si pe Simona Marinescu. Toti au de dat explicatii.
Ceea ce ar trebui sa se întample în zilele urmatoare este însa cu totul altceva: avem nevoie de o ancheta serioasa asupra afacerilor lui Omar Hayssam, asupra legaturilor sale politice, din procuratura si din serviciile secrete. Fara aceste legaturi, el nu ar fi ajuns atat de puternic si îndraznet. O ancheta autentica ar face lumina asupra retelelor mafiote care au secatuit si compromis Romania timp de 15 ani. Este de datoria presedintelui Basescu sa se asigure ca aceasta ancheta va fi dusa pana în panzele albe, cu toate consecintele ei. Daca nu o va face, apelul pe care ni l-a adresat sa avem încredere în institutiile statului va rasuna în gol si vom continua sa fim cu totii eroii unor filme proaste.
