De același autor
Am avut parte de o saptamana ciudata in politica romaneasca; chiar extrem de ciudata, avand in vedere ca a cuprins doua momente de normalitate: anuntarea motivatiei deciziei Curtii Constitutionale privind neconstitutionalitatea ordonantei guvernului referitoare la comisia speciala de la Cotroceni si demisia ministrului Justitiei, Tudor Chiuariu. Intre cele doua momente exista o legatura de cauzalitate, exprimata transant de presedintele Traian Basescu.
Desigur, normalitatea nu s-a impus fara probleme, ci a avut parte de o rezistenta feroce, care a mers pana la penibilul demers al lui Bogdan Olteanu de a intarzia publicarea hotararii CCR in Monitorul Oficial pentru a-i da posibilitatea tanarului ministru sa demisioneze si sa evite rusinea de a fi suspendat din functie de seful statului..jpg)
De fapt, liberalii au incercat sa mai salveze ceva din aparente, pentru ca este evident ca toata aceasta suita de evenimente a fost controlata ferm de presedinte, care a jucat si a castigat. Traian Basescu a calculat bine momentul in care a facut publica scrisoarea trimisa premierului Tariceanu pe 29 noiembrie, adica la doua zile dupa anuntarea deciziei CCR. Documentul, in care presedintele solicita remanierea ministrilor Chiuariu si Pacuraru, pentru care DNA ceruse inceperea urmaririi penale, a reprezentat o provocare majora la adresa prim-ministrului Tariceanu: presedintele ii lasa teoretic posibilitatea de a renunta el insusi la cei doi demnitari cu probleme, evitand astfel suspendarea acestora dupa inceperea cercetarii lor penale. Situatia ar fi fost cu atat mai penibila in cazul ministrului Justitiei, care ar fi urmat sa fie anchetat de subalternii sai. Cum premierul a refuzat sa dea curs invitatiei/recomandarii presedintelui, acesta din urma a dat publicitatii scrisoarea in cauza imediat dupa ce CCR a facut publica motivatia deciziei si a trimis-o spre publicare la Monitorul Oficial. S-a creat astfel un moment de presiune maxima, iar liberalii, in frunte cu premierul, au fost pusi intr-o situatie fara iesire: in ciuda manevrelor domnului Olteanu, publicarea deciziei CCR nu putea fi decat intarziata, nicidecum evitata, iar soarta celor doi ministri era pecetluita din momentul in care CCR a declarat neconstitutionala ordonanta prin care se infiinta o noua comisie speciala la Cotroceni si a lasat practic la latitudinea presedintelui avizarea solicitarilor de urmarire penala a demnitarilor.
Politicienii liberali si peremisti, ca si mass-media apropiate lor, au pus situatia deloc favorabila a guvernului pe seama ostilitatii dintre liberali si Traian Basescu. Este insa o interpretare simplista, caci nimeni nu a putut demonstra ca procurorii DNA au executat ordine prezidentiale, iar semnatura domnului Chiuariu pe hotararea care muta retroactiv terenul Postei Romane din proprietatea publica in cea privata a statului este un fapt incontestabil.
Lasand la o parte reactiile politice previzibile la demisia ministrului Chiuariu, constatam ca vulnerabilitatea guvernului Tariceanu II a iesit la suprafata ca uleiul deasupra apei. Este o consecinta logica a tuturor demersurilor obsesive care au urmarit anihilarea procurorilor anticoruptie, de la tentativa de eliminare a procurorului Doru Tulus pana la proiectul de ordonanta care urma sa desfiinteze DNA prin contopirea sa cu DIICOT. A devenit tot mai greu de disimulat ca misiunea domnului Chiuariu fusese de la bun inceput sa blocheze dosarele ministrilor PNL, PSD si PC, sacrificand DNA daca era nevoie. Nu este de mirare ca a primit acest mandat, daca ne gandim la hemoragia de ministri din guvernele Tariceanu I si II cauzata de dosarele intocmite de procurorii anticoruptie. Dupa cum se aude in targ, DNA ar mai fi pregatit cateva dosare ministeriale pentru care va cere - si probabil va primi - aprobarea Presedintiei. Situatia guvernului Tariceanu este in continuare critica, iar aceasta degringolada nu poate ramane fara consecinte politice.
Prima consecinta este pierderea rapida a doi ministri, care vor trebui inlocuiti. Este o situatie penibila pentru ca se repeta, ceea ce afecteaza grav imaginea Executivului. Indiferent cine-l va inlocui pe Tudor Chiuariu, relatiile cu Comisia Europeana, chiar inainte de evaluarea reformei justitiei si luptei anticoruptie din Romania, au toate sansele sa se inrautateasca, pentru ca, exact ca si PSD in 2003/2004, PNL pur si simplu nu-si poate permite sa aplice recomandarile Comisiei Europene fara sa se sinucida.
Solutia de avarie a liberalilor ar fi fost - si poate mai este - cooptarea PSD la guvernare pentru a mai reduce presiunea asupra propriului partid. Ne amintim de altfel ca, in varianta de saptamana trecuta a unui guvern de coalitie PNL-PSD, portofoliul Justitiei urma sa-i revina lui Cristian Diaconescu. Dar ce interes ar avea domnul Diaconescu sa se compromita incercand sa salveze pielea ministrilor liberali sau a lui Adrian Nastase? Orice ar spune domnii Iliescu si Hrebenciuc, participarea PSD la guvernare nu ar face niciun bine partidului, ci l-ar situa alaturi de o echipa care se dovedeste falimentara. Social-democratii au avut pana la urma noroc ca negocierile cu liberalii de joia trecuta au esuat - ceea ce nu inseamna ca Ion Iliescu si Viorel Hrebenciuc au renuntat la planurile lor. Obiectivul celor doi nu este propasirea PSD, ci blocarea unei victorii politice a lui Traian Basescu. Ceea ce nu par insa sa inteleaga acesti strategi politici incremeniti in proiect este ca presedintele a invatat ceva chiar de la predecesorul sau, Ion Iliescu: sa astepte momentul prielnic pentru a aplica lovitura de gratie. Iar limpezirea orizontului prin polarizarea fortelor politice in doua mari aliante rivale nu poate decat sa-i foloseasca.
