Un summit pentru eternitate!

Pe la inceputul acestui an, in plin scandal legat de nominalizarea Noricai Nicolai pentru portofoliul Justitiei, unul dintre analistii Realitatii TV se agita la o ora de maxima audienta ingrijorat ca, din cauza disputelor politice de la Bucuresti, Romania ar risca sa piarda calitatea de gazda a summit-ului NATO din 2-4 aprilie. Cat de tendentioasa a fost aceasta "profetie" s-a putut constata la scurt timp dupa aceea, cand secretarul general al NATO, Jaap de Hoop Scheffer, aflat in vizita "de control" la Bucuresti, dadea unda verde celui mai mare summit NATO din istorie.

La drept vorbind, multi dintre noi au avut o strangere de inima gandindu-se la imensul efort logistic implicat de un eveniment de asemenea amploare. Nu pentru ca presedintele si premierul se contrau pe tema ministrului Justitiei, ci pentru ca nu ne asteptam ca institutiile romanesti, incapabile sa gestioneze chestiunile curente in vremuri "normale", sa faca fata unei operatiuni de amploare sub presiunea concentrarii la Bucuresti a atator sefi de state si de guverne, insotiti de ministrii lor de Externe, de experti si asistenti, precum si de contingentele masive ale serviciilor lor secrete.

Nu stim daca datoram intamplarii sau gratiei divine reusita Summit-ului de la Bucuresti, dar la incheierea zilei de 4 aprilie am putut constata ca el s-a incheiat fara incidente. Pana si maidanezii scapati de vigilenta hingherilor reusisera sa traverseze culoarul unic sau pistele de aterizare exact in intervalele in care nu trecea nimeni pe acolo. Functionarea institutiilor romanesti in perioada summit-ului NATO va ramane probabil un mister pentru noi, dar aceasta performanta ne face sa ne intrebam de ce nu reusesc si in activitatea lor de zi cu zi. Poate pentru ca satisfactia cetateanului roman nu conteaza cat camerele televiziunilor straine.

Cu ce vor ramane insa romanii de pe urma acestui eveniment? Probabil cu amintirea unei usoare euforii la vederea atator lideri politici in Bucuresti; cu imaginea lui George Bush la Palatul CEC, salutandu-ne cu "buna ziua", laudand inghetata primita la desert, plimbandu-se cu Traian Basescu in gradina Vilei "Nufarul" de la Neptun si cerandu-le scuze bucurestenilor pentru deranjul provocat; cu surpriza aterizarii lui Vladimir Putin si a intalnirii sale cu presedintele Basescu; cu tinuta demna si discursul inteligent al presedintelui ucrainean Viktor Iuscenko si cu reactia echilibrata a presedintelui georgian Saakasvili, ambele in contrast cu istericalele macedonenilor; cu figura deschisa a Laurei Bush, dar si cu eleganta primei noastre doamne. Ei da, iata ca avem o prima doamna care nu se ascunde si nu face gafe. Cu patru-cinci ani in urma, nici nu ne gandeam la asa ceva - cum de altfel nu ne puteam gandi nici ca vom fi gazdele unui astfel de summit. De altfel, nici macar in 2006 summit-ul nu era de imaginat, caci premierul pornise o cruciada pentru retragerea militarilor romani din Irak, iar in 2007 Bogdan Olteanu il mustruluia aspru pe ambasadorul american Nicholas Taubman.

In retrospectiva, trebuie sa recunoastem ca singurul care a mentinut orientarea proatlantista a Romaniei a fost Traian Basescu. Combinata cu obiectivul strategic american de a-si asigura o punte catre Orientul Mijlociu (nu spre granitele Rusiei!), aceasta consecventa ne-a "pus pe harta" si ne-a asigurat un loc in istorie. In fata evidentei, iata ca si premierul Tariceanu a uitat de Irak si nu si-a mai incaput in piele de bucurie ca George Bush i-a facut o vizita de curtoazie la Palatul Victoria.

Dincolo de mandria noastra nationala resuscitata efemer, la Bucuresti s-a facut politica "mare", chiar daca rezultatele nu au fost pe masura asteptarilor Romaniei si Americii. Evaluarile difera de la o gazeta straina la alta: unele l-au dat invingator pe Vladimir Putin, altele au pus un bemol la desfiintarea lui George Bush si au vazut o speranta pentru Ucraina si Georgia in "clauza de rendez-vous" impusa de britanici, care prevede rediscutarea acordarii MAP-ului pentru cele doua tari in decembrie. In lumina intrevederii ulterioare Bush-Putin de la Soci, soldata fara rezultate concrete, indraznim sa sugeram ca amandoi sefii de stat au dat la Bucuresti un spectacol final dupa cate opt ani de mandat.

Lasand profesionistilor evaluarea rezultatelor Summit-ului de la Bucuresti din punct de vedere politico-strategic, vom semnala totusi si o dezamagire majora, provocata de prestatia majoritatii ziaristilor de televiziune intr-un moment-cheie, cand romanii doreau si meritau sa inteleaga exact ce se intampla dincolo de fastul exterior si de spectacolul monden. Din pacate, penuria de ziaristi si editori informati si de analisti "cu greutate" s-a facut simtita in mod dramatic, atata vreme cat s-au putut auzi vedete consacrate vorbind despre "idiotenia grecilor" fata de Macedonia, reporteri incapabili sa dea informatii de substanta in direct sau pretinsi analisti care spuneau ca Traian Basescu s-a comportat "ca un sef de sala" la receptia de la Hilton. Iar extazul provocat de show-ul, autografele si "lectia de democratie" a lui Putin ne poate da fiori reci, caci jurnalistii nostri au dat uitarii cu nonsalanta razboaiele din Cecenia, reprimarea brutala a opozitiei, asasinarea Anei Politkovskaia si a altor ziaristi - unii executati foarte recent -, aservirea justitiei si a mass media si Afacerea Yukos. Aceasta superficialitate si precaritate informationala au dat masura profesionalismului corpului de jurnalisti care au acoperit summit-ul. Au fost, e drept, cateva voci remarcabile care au incercat sa tina sus steagul profesiei - Emil Hurezeanu, de pilda, s-a straduit din rasputeri sa corecteze absenta totala de perspectiva istorica asupra diferendului referitor la Macedonia -, dar contributiile lor s-au pierdut in tabloul general dezolant.

In sfarsit, probabil ca nu de jurnalisti ne vom aminti peste ani, cand vom evoca Summit-ul NATO de la Bucuresti, si nici de problemele de trafic pe care le-au cautat cu lumanarea si cand nu existau, ci de liderii politici discutand relaxat intre ei in Casa Poporului si de evenimentul in sine. Memoria selectiva se va dovedi probabil si in acest caz solutia ideala pentru romani.