De același autor
La prima vedere, saptamana politica 14-20 ianuarie pare complicata si greu de deslusit: presedintele si ministrul interimar al Justitiei s-au razboit in declaratii pe tema dosarelor celor opt demnitari cercetati penal, iar secretarul de stat la Justitie Gheorghe Mocuta a aruncat toata natiunea in ceata duminica seara cu explicatiile sale. Moderatorii de televiziune pretins obiectivi (mai ales moderatoarele blonde!) au incercat sa acrediteze ideea ca "nimeni nu mai intelege nimic" si ne aflam din nou in plin haos creat de politicienii care ignora "adevaratele probleme ale romanilor". De fapt, toata lumea care a vrut a priceput exact despre ce era vorba si, mai ales, faptul ca subminarea statului de drept de catre actualul guvern este o problema importanta a romanilor.
Ca sa intelegem exact resortul actualului scandal, trebuie sa pornim de la efectele sale, iar primul si cel mai important efect din punct de vedere al guvernului este blocarea dosarelor celor opt actuali si fosti ministri, in urma refuzului ministrului Justitiei de a transmite avizele pentru inceperea urmaririi penale emise de presedinte. In consecinta, procurorii de caz nu au inceput urmarirea penala impotriva lor. Punct ochit, punct lovit - acesta a fost de fapt scopul intregului demers al lui Teodor Melescanu, care se inscrie in strategia inaugurata de Tudor Chiuariu in scopul salvarii propriei persoane, a domnilor Remes, Pacuraru, Mitrea, Nastase, Seres, Nagy, Babiuc si a tuturor demnitarilor care mai sunt cercetati de DNA sau ar putea fi. Aceasta este nota pe care s-a deschis practic anul politic 2008 si care-l va defini. Lupta impotriva coruptiei si, concomitent, pentru statul de drept a ajuns intr-un moment crucial.
De altfel, numai o miza majora ca propria libertate poate explica elucubratiile domnilor Melescanu si Mocuta, persoane inteligente si scolite, care sigur stiu sa citeasca o lege. Or, daca taiem toata vorbaria si mergem la esenta, acesti domni au incercat sa ne convinga de cateva lucruri care contravin spiritului si literei legislatiei romanesti, asa imperfecta cum este.
Prima fantezie juridica a domnilor Melescanu si Mocuta este ca presedintele ar detine dosarele demnitarilor intocmite de procurorii care au solicitat avizele pentru inceperea urmaririi penale. Si unul, si celalalt stiu insa - pentru ca altfel ar fi de-a dreptul ageamii - ca numai procurorii de caz au acces la aceste dosare inainte ca ele sa ajunga in instanta. Desigur, in varianta PNL a statului de drept este posibil ca un ministru al Justitiei sa citeasca public documente din cateva dosare aflate in etapa premergatoare inceperii urmaririi penale, cum a facut Tudor Chiuariu in primavara trecuta, dar aceasta nu inseamna ca un astfel de gest este si legal.
In zadar a explicat seful statului ca dosarele penale ale ministrilor nu se afla la Cotroceni, pentru ca legea o interzice, si ca nu a primit decat referatele procurorilor. Domnul Melescanu a preferat dialogul surzilor si a pretextat in continuare ca nu poate transmite avizele presedintelui catre procurorul general pentru ca nu a consultat dosarele... pe care legea nu-i permite sa le consulte. Nici macar un PC-ist de vaza ca Sergiu Andon nu a fost de acord cu ministrul Justitiei, probabil pentru ca nu a dorit sa se compromita profesional. Tot domnul Andon ne-a luminat, explicandu-ne ca Teodor Melescanu se face ca nu intelege ca acolo unde Legea raspunderii ministeriale vorbeste de un "dosar al cauzei", pe care procurorii trebuie sa-l trimita la Cotroceni cand solicita avizul pentru inceperea urmaririi penale, legiuitorul nu se refera la dosarul penal din fisetul procurorului de caz, ci la lista de referate intocmite de procurori si cerute de lege. Aceeasi interpretare a legii au dat-o de altfel toti profesorii de drept intervievati de televiziuni. Orice referire la lege s-a izbit insa de un zid de aparenta incomprehensiune, care in practica leninist-stalinista mascheaza o comanda politica. Numai o comanda politica de altfel il putea face pe Teodor Melescanu sa se compromita ca jurist si sa se manifeste public ca un cinovnic supus.
A doua fantezie juridica a domnilor Melescanu si Mocuta consta in pretentia ca rolul ministrului de Justitie in cazul avizelor emise de Cotroceni ar fi altul decat cel de postas intre Administratia Prezidentiala si procurorul general. Corul liberalilor, cu Adrian Iorgulescu in rol de solist, a sustinut cu tarie aceasta idee, desi atat legea, cat si decizia Curtii Constitutionale arata limpede ca presedintele este singurul care emite aceste avize fara a fi obligat sa le motiveze. In acest context, pretentia exprimata de ministrul interimar al Justitiei de a verifica dosarele pentru a preveni eventuale erori de procedura este nu numai exagerata, ci si contrara legii. Din nou, nu putem explica o asemenea atitudine decat prin existenta unei comenzi politice privind blocarea dosarelor.
Ducem rationamentul mai departe si conchidem ca, daca politicienii puterii vor sa blocheze dosarele, inseamna ca se stiu vinovati. Altfel nu se explica de ce nu-si doresc ca instanta sa-i declare nevinovati cat mai curand. Putem deci anticipa ca oricine va fi ministru al Justitiei in Guvernul Tariceanu II va incerca toate manevrele sau tertipurile pentru a impiedica inceperea urmaririi penale a fostilor si actualilor demnitari PNL, PSD, PC si UDMR, cu atat mai mult cu cat in vara acestui an expira mandatele procurorilor DNA Morar, Tulus si Zarie, iar un ministru al Justitiei din PNL nu va propune niciodata prelungirea lor. Astfel, ministrii penali pot spera ca manevrele de tergiversare sa paralizeze cercetarea lor penala pana prin august, cand procurorii nedoriti ar putea fi eventual indepartati sau se va intra intr-un nou scandal legat de mandatele lor, blocandu-se astfel din nou instrumentarea dosarelor. La intrebarea "unde fugim de justitie" se poate raspunde asadar foarte simplu: in politica.
Pacat ca nu vom asista la discutia pe care Teodor Melescanu o va avea in aceasta saptamana la Ljubljana cu Franco Frattini si nu vom sti cum apreciaza comisarul european manevrele veteranului cinovnic.
Iesirea din acest impas major pare aproape imposibila. Presedintele Basescu a decis sa joace dur si l-a avertizat duminica pe Teodor Melescanu ca se face vinovat de abuz in serviciu. Mai multi juristi citati de presa au sustinut ca actiunile ministrului interimar al Justitiei pot fi interpretate ca imixtiune in actiunea de urmarire penala sau chiar de obstructionare a justitiei. Nu este exclus ca presedintele sa-l suspende din functie pe Teodor Melescanu sau sa recurga din nou la Curtea Constitutionala. Cu legea de partea sa, este limpede ca Traian Basescu nu va ceda. Dar cine mai aplica legea in Romania, cand ministrul Justitiei cere oficial incalcarea ei?
