De același autor
La 14 februarie 2007, presedintele Traian Basescu lansa batalia pentru introducerea votului uninominal anuntand in plenul parlamentului ca ii consulta pe legiuitori cu privire la organizarea unui referendum in acest sens. Era pentru prima data cand un sef al statului cerea deschis schimbarea sistemului electoral, cauza sustinuta pana atunci doar de Asociatia Pro Democratia (APD) si de PNL - care transformase propunerile APD in initiativa legislativa. PSD si PUR (PC) depusesera, si ele, proiecte pe aceeasi tema, fara a urmari vreodata soarta lor in parlament.
Gestul din 14 februarie al presedintelui Basescu trebuie insa privit, ca toata odiseea din ultimul an a noii Legi electorale, in contextul luptelor politice. "Lansarea" a avut loc intr-un moment de tensiune maxima, la nici o luna dupa izbucnirea scandalului "biletelului" premierului Tariceanu si pe fondul atacurilor violente la adresa Monicai Macovei, care au premers remanierii guvernamentale soldate cu eliminarea PD, si al inceputului campaniei politice pentru suspendare a presedintelui. In acest context, putem interpreta preluarea de catre presedinte a cauzei votului uninominal ca o initiativa menita sa-i asigure o expunere maxima pe o tema de mare popularitate, ceea ce ar fi pus in defensiva si in incurcatura partidele politice ostile. De la bun inceput, presedintele s-a gandit sa suprapuna referendumul cu alegerile europarlamentare, sperand ca demersul va favoriza PD. De remarcat ca nici domnul Basescu, nici PD, nu fusesera pana in acel moment adepti ai uninominalului, iar dupa consultarile convocate in martie 2007, la Cotroceni, presedintele agrease varianta APD, care prevedea de fapt un sistem mixt, pe motiv ca acesta ar intruni sprijinul majoritatii partidelor. Nici nu se pomenea, pe atunci, de votul uninominal in doua tururi de scrutin, de inspiratie franceza, similar celui prin care se aleg primarii.
Dupa ce toata lumea a parut ca s-a inteles la Cotroceni, in parlament a inceput o actiune de tergiversare a adoptarii hotararii de avizare a consultarii parlamentului de catre presedinte, din 14 februarie, actiune ce demonstra clar ca parlamentarilor nu le convenea referendumul initiat de presedinte, iar acesta din urma identificase corect un subiect care-i punea in incurcatura pe adversarii sai politici. Ceea ce a urmat, insa, demonstreaza ca si presedintele si-a subestimat adversarii. Astfel, parlamentul avizeaza favorabil cererea presedintelui de organizare a unui referendum pentru introducerea votului uninominal, abia pe 30 mai - adica mult dupa schimbarea de guvern, in aprilie, dupa amanarea europarlamentarelor si mai ales dupa referendumul din 19 mai -, adica atunci cand "coalitia celor 322" si-a dat seama ca nu a scapat de Traian Basescu. Constienti ca trebuie sa contracareze referendumul pentru votul uninominal, la 26 iunie, guvernantii, prin presedintele comisiei pentru elaborarea noului Cod electoral, Mihai Voicu (PNL), au depus in parlament un proiect de lege initiat de 114 parlamentari din PNL, PSD si PD privind introducerea votului uninominal. Era vorba tot de sistemul mixt al APD, cu care si Traian Basescu fusese, in principiu, de acord. Depunerea proiectului nu a fost insa urmata de dezbateri accelerate, motiv pentru care la 3 iulie presedintele a avertizat parlamentul ca va lansa un referendum pe tema votului uninominal, daca la inceputul viitoarei sesiuni parlamentare, in luna septembrie, nu se va adopta o lege in acest sens. Cu toate acestea, parlamentarii nu s-au grabit deloc, ceea ce a facut ca la 15 octombrie 2007 presedintele sa le adreseze o scrisoare presedintilor Senatului si, respectiv, Camerei Deputatilor, prin care acorda parlamentului termen pana la 22 octombrie pentru a trimite la promulgare Legea votului uninominal, in caz contrar, fiind decis sa emita decretul pentru referendum. Decretul a fost, de altfel, emis la 23 octombrie 2007 - decretul de organizare a referendumului pentru un scrutin majoritar uninominal in doua tururi. Regulile jocului se schimbasera din mers, pentru ca presedintele prezenta o varianta noua de uninominal, maximala si gandita sa atraga sprijin popular pentru promotorul sau. Nu degeaba, data referendumului coincidea cu data europarlamentarelor (25 noiembrie). Stransi cu usa, liberalii nu au putut contracara decat prin asumarea raspunderii pe legea aflata deja in parlament, "imbogatita" cu cererea PSD referitoare la alegerea, dupa acelasi sistem, si a presedintilor de consilii judetene. Numai ca presedintele nu avea de gand sa promulge aceasta lege, care avea "lacune profunde" si ar fi fost "o pacaleala pentru romani", pana la 25 noiembrie. El l-a acuzat dur pe presedintele APD, Cristian Pirvulescu, ca ar fi acceptat modificari de fond ale proiectului sau si apoi a contestat legea la Curtea Constitutionala.
Precedat de o campanie mediatica furibunda a adversarilor presedintelui, referendumul prezidential a esuat din cauza faptului ca participarea la vot a fost insuficienta, de numai 26,51%. Sa consemnam totusi ca 81,36% dintre romanii care au participat la referendum au votat "da" si sa remarcam ca Legea referendumului a fost schimbata de 3 ori intr-un singur an!
Dupa europarlamentare, in mod ciudat, tema uninominalului a fost reluata, dupa ce CCR a admis exceptiile de neconstitutionalitate ale presedintelui. In loc sa modifice legea deja adoptata, parlamentarii au preferat proiectul deputatului PSD (fost PRM) Anghel Stanciu care amesteca in mod "original" cateva elemente de uninominal real cu o masa vascoasa de proportionalitate, asa ca sa nu mai inteleaga mare lucru cetateanul si niciunul din "ai nostri" sa nu ramana fara "coledzi", vorba lui Agamita Dandanache.
Din aceasta scurta istorie, finalizata cu adoptarea falsului uninominal la 4 martie, intelegem ca niciun politician nu a vrut niciodata cu adevarat votul uninominal, ci l-a folosit ca arma in lupta politica. Uninominalul autentic a devenit o victima colaterala in razboiul politic vazut si nevazut si nu ne ramane decat sa-l plangem si sa ne intrebam daca noi, alegatorii si societatea civila, nu avem partea noastra de vina in sacrificarea sa.