De același autor
Totusi, candidatura sa a declansat o imensa furtuna in partid, fiind atacata de Mircea Geoana, Vasile Dancu si Adrian Nastase. Ion Iliescu se antepronuntase, calificand o eventuala desemnare a primarului Sectorului 5 drept "o gluma". Cum PSD nu are oricum mari sanse de a cuceri Primaria Capitalei, importanta ramane doar lupta pentru putere din interiorul sau si semnificatia episodului Vanghelie pentru evolutia partidului. Partizanii infocati ai controversatei candidaturi, Dan Ioan Popescu si Sorin Oprescu, au de platit importante polite conducerii centrale a PSD, cu care organizatia Bucuresti este "in razboi", potrivit declaratiilor unuia din liderii ei. In iunie anul trecut, Mircea Geoana nu fusese alesul "bucurestenilor" din PSD, ci al centrului, iar in august Dan Ioan Popescu era "tras pe linie moarta" de Adrian Nastase impreuna cu restul Delegatiei Permanente. A revenit insa in forta, dupa esecul proiectului celui care inca mai gireaza functia de presedinte PSD, desi a pierdut controlul asupra partidului. Este deci momentul vendetei, iar Vanghelie ar fi fost arma sa secreta. Dupa calculele lui Dan Ioan Popescu, un candidat populist si popular ar avea mai mult succes decat ministrul spilcuit cu care s-a prezentat partidul anul trecut. El l-ar putea pune in dificultate pe Adriean Videanu, a carui imagine este apropiata de cea a lui Mircea Geoana. In visele domnilor Popescu si Oprescu, Marian Vanghelie ar fi fost un fel de Traian Basescu al PSD. Implicit, PSD recunoaste fara sa vrea ca are nevoie de o astfel de personalitate. Numai ca Vanghelie este o caricatura a lui Basescu. Desi popular si uneori populist, Traian Basescu este inteligent, bonom, cu competente profesionale dovedite. Or, primarul Sectorului 5 s-a afirmat doar prin viclenie, o abilitate speciala de a trage sforile in culisele niciodata prea bine luminate ale partidului sau si printr-un populism primitiv. Cum tot primitiv este si calculul politic al sponsorilor sai din PSD.
Acest calcul se bazeaza pe popularitatea incontestabila a primarului de sector, inregistrata in randul celor cu venituri foarte modeste, cu putina carte si o uriasa apetenta pentru pomeni. Pentru ei hidoseniile ridicate de Vanghelie in sector sunt "realizari", iar mega-petrecerile organizate la ROMEXPO, gesturi de generozitate si de omenie, iar nu risipa de fonduri publice. Cei care gandesc astfel nu sunt putini in Bucuresti. Ei vor vedea in Vanghelie modelul unui baiat pornit "de jos" care a reusit sa se imbogateasca si sa castige destula putere politica pentru a fi luat in seama. In plus, lumpen-ul Capitalei ar gasi in sfarsit un candidat cu care sa se identifice. Nu este poate onorant pentru PSD sa vizeze un astfel de electorat, dar ar fi o uriasa greseala pentru Alianta sa-l subestimeze.
Deocamdata nu ne paste pericolul ca Vanghelie sa fie ales primar. Sondajele si bunul-simt interzic pentru moment acest scenariu. O stie probabil si Dan Ioan Popescu. Dar miza lui era alta: ca Vanghelie sa obtina mai multe voturi decat a obtinut Geoana anul trecut. Un astfel de rezultat i-ar fi intarit pozitia si ar fi fost un argument in plus impotriva lui Adrian Nastase la congresul de la sfarsitul lui aprilie. Urmand aceasta logica, Ion Iliescu ar fi trebuit sa-l sprijine, dar nu a facut-o. Nu pentru ca i-ar fi displacut "profilul" candidatului. In fond, apropiatul sau Dan Iosif nu-i e cu nimic superior. Ion Iliescu vede insa mai departe: un eventual scor onorabil pentru Vanghelie l-ar putea propulsa pe acesta pe scena politica pe post de prim populist al tarii si l-ar putea chiar transforma, impreuna cu protectorii sai, intr-un pol de putere independent in cadrul PSD. Electorat potential exista, caci Romania e plina de saraci si de lumpen, rezultat al politicilor duse deliberat de partid de-a lungul anilor. Paradoxul este insa ca PSD nu poate castiga nici inlaturandu-l pe Vanghelie. Admiratorii lui, care sunt si votanti ai partidului, il vor considera martir. De fapt, concluzia este mult mai simpla: PSD nu mai poate castiga in acest moment nimic - poate doar sa se autodevoreze.