De același autor
Uniunea Europeana: a numit, cu ajutorul decretului prezidential semnat de Ion Iliescu, noua conducere a Consiliului Concurentei, dominata de oamenii sai. Lovitura fusese pregatita, ce-i drept, de la sfarsitul anului trecut, cand tot guvernul, printr-o ordonanta, a decis sa preia de la Parlament atributia numirii conducerii consiliului in cauza. Presa a vuit si atunci, dar parlamentarii puterii, vaduviti de una din putinele prerogative ce le-au mai ramas, nu s-au scandalizat. De ce numim totusi aceasta decizie, aparent tehnica si banala, o tripla lovitura? In primul rand pentru ca, potrivit reglementarilor europene acceptate de Romania, respectarea regulilor liberei concurente trebuie urmarita de un organism independent, nu de unul guvernamental. De bine de rau, vechiul consiliu pastra aparentele, desi nu refuzase nici una din cererile de acordare a unor ajutoare de stat catre societatile comerciale aflate in suferinta dar apartinand clientelei politice a PSD. Cum se apropia a treia sau a patra scutire de datorii a recent privatizatei SNTR si unii membri ai consiliului incepusera sa vada ca masura era in cel mai bun caz la limita legii, guvernul a numit lupul paznic la oi, adica pe secretarul de stat in Ministerul Economiei si Comertului Dan Berinde, in fruntea Consiliului Concurentei. Ca vicepresedinte l-a pus pe George Musliu, vicepresedinte al APAPS, tocmai cel care a cerut scutirea de datorii a SNTR. Cu alte cuvinte, oamenii guvernului devin si arbitri si jucatori, caci ei vor decide, printre altele, cine merita sa primeasca ajutoare si cui i se vor reesalona datoriile. Or, rolul amintitului consiliu era tocmai sa se asigure ca astfel de masuri nu distorsioneaza piata si nu-i defavorizeaza pe ceilalti agenti economici.
In al doilea rand, ceea ce se intampla cu Consiliul Concurentei contravine normelor europene si angajamentelor asumate de guvernul roman in procesul de aderare. Capitolul privind concurenta este in curs de negociere, fiind unul din cele mai dificile. Legea propusa initial de Executiv a trebuit schimbata pentru a corespunde acquis-ului comunitar, dar zace in Parlament fara a fi luata in seama. Mai mult, prin ordonanta care trece in mainile guvernului numirea conducerii consiliului, guvernul si-a contrazis propriul proiect de lege, care prevedea controlul parlamentar!
In al treilea rand, gestul samavolnic al guvernului este o lovitura data democratiei, pentru ca diminueaza atributiile Parlamentului, institutie care ar trebui sa asigure controlul democratic asupra unor organisme publice independente, cum era Consiliul Concurentei. Bruma de independenta a consiliului si de transparenta in selectarea conducerii sale a disparut. Interesant este ca majoritatea PSD-UDMR a acceptat fara sa cracneasca aceasta stirbire a autoritatii parlamentare, cum a mai acceptat cel putin de doua ori sa imputerniceasca guvernul in domenii in care, dimpotriva, acesta ar fi trebuit controlat: o data cand a votat ca Ministerul de Finante sa colecteze toate fondurile speciale, inclusiv banii asiguratilor din sanatate, insusiti fara jena de guvern; si a doua oara cand a acceptat articolul din Legea bugetului pe 2004, care permite guvernului sa redistribuie cum vrea banii proveniti din credite externe. Asa a fost posibil sa se redirectioneze catre faimoasa de acum autostrada Brasov-Bors creditele contractate pentru reformele din sanatate, justitie, administratie si invatamant.
Separatia puterilor in stat nu functioneaza in Romania aproape deloc. Or, ea serveste drept etalon al unui sistem cu adevarat democratic, care asigura controlul si echilibrul reciproc al puterilor executiva, legislativa si judecatoreasca. Nu degeaba i s-a opus presedintele Iliescu la elaborarea primei Constitutii din 1991. Si i se opune si acum in fond, prin sustinerea Rodicai Stanoiu, ministrul care sustine cu furie continuarea controlului guvernamental asupra Justitiei: Ministerul Justitiei, nu Consiliul Superior al Magistraturii, controleaza bugetul Justitiei si birocratia resurselor umane. Tot ministerul trimite inspectori care-i verifica pe judecatori, da avize privind anchetarea magistratilor si se pronunta asupra reinvestirii si inamovibilitatii judecatorilor. Adaugand la aceste prerogative autoritatea ministerului asupra procurorilor, ne dam seama de ce sistemul nostru judiciar nu este independent politic, nu corespunde unui stat de drept autentic si este inacceptabil pentru Uniunea Europeana.
Guvernul este deci in toate, ca si partidul de altfel. Ca o caracatita, sau un sarpe boa daca vreti, guvernul PSD a inghitit practic organismele independente (Consiliul Concurentei si Casa de Asigurari pentru Sanatate fiind doar doua exemple), a pus stapanire pe mediile de informare si pe cultura. Proportional cu aceasta hipertrofiere, scade transparenta deciziilor guvernamentale. A se vedea atribuirea fara licitatie a proiectului celebrei autostrazi Brasov-Bors si negocierile privind acordarea, tot fara licitatie, a unui contract pentru echipamente de irigatie unei firme israeliene, ambele in dispretul conventiilor existente cu UE si al practicii europene.
Hiperguvernul cu care ne-am dotat prin iuteala de mana a PSD-istilor si nebagarea noastra de seama a invatat (oare de unde?) arta de a submina democratia din interior, prin insidioase decizii administrative si obscure articole de lege. Necuratul s-a ascuns atat de bine in detaliile constructiei noastre administrative si legislative, incat nu stiu daca va mai iesi vreodata.
