De același autor
Așa că nu ne putem aștepta ca moțiunea de cenzură, îndelung moșită de PNL, să devină un demers politic salvator. În primul rând, semnatarii au agende politice diferite și, indiferent ce declară public, unii dintre ei nu au nici un motiv să-și dorească succesul moțiunii și căderea Guvernului Dăncilă. Din acest motiv, incertitudinile se leagă de ceea se poate construi în cazul reușitei, deloc garantate, a moțiunii de cenzură.
Potrivit Constituției, după căderea guvernului mingea trece în terenul președintelui, care cheamă partidele la consultări și apoi desemnează un candidat la funcția de premier. Să nu uităm însă că președintele candidează la al doilea mandat, deci își va baza raționamentul exclusiv pe interesul său electoral. Din această perspectivă, este logic să și-o dorească pe Viorica Dăncilă ca adversar ușor de învins în turul doi, deci să prelungească consultările și s-o mențină la Palatul Victoria pe post de premier interimar până după alegerile prezidențiale. Dar dacă PSD intră în vrie, o ejectează pe Dăncilă și acceptă invitația lui Victor Ponta de a se alia cu Pro România și ALDE? Atunci prima șansă de a intra în al doilea tur o are Dan Barna, adică exact singurul candidat care i-ar putea pune probleme domnului Iohannis. Președintele-candidat ar fi deci forțat să se gândească la o îndepărtare rapidă a Guvernului Dăncilă, pe care să o speculeze în campanie ca pe un succes al său.
La ce variante de guvern avantajoase pentru sine s-ar putea gândi așadar domnul Iohannis? Onorabil ar fi să-l propună pe Ludovic Orban premier, după ce a coordonat tot efortul de strângere a semnăturilor și a voturilor. Un guvern format în jurul PNL în actualul parlament nu poate fi însă decât unul minoritar, dependent de susținerea nu numai a USR, PMP și UDMR, ci și a Pro România și ALDE, adică a adversarilor săi declarați. Unii lansează cu multă ușurință varianta unui guvern „tehnic“, care ar trebui să organizeze rapid alegeri anticipate după prezidențiale, uitând că, grație Constituției iliesciene, acest lucru este aproape imposibil. Deși declară că este pregătit să-și asume guvernarea, PNL nu poate să și-o dorească în aceste condiții, pentru că nu ar face decât să se compromită. Cum să gestionezi moștenirea PSD-ALDE fără o majoritate parlamentară care să-ți susțină reformele? Iar dacă nu faci reformele și te limitezi la rolul de „pompier atomic“ într-o casă tot mai șubredă, ce șanse mai ai să convingi electoratul că tu ești alternativa salvatoare pentru țară?
Mai interesantă ar fi, probabil, pentru domnul Iohannis ideea unui premier din afara partidelor parlamentare, poate un tehnocrat, care i-ar permite să se laude cu un tandem premier-președinte și cu capacitatea lui de a coagula largi coaliții politice. În funcție de personalitatea ipoteticului premier, o astfel de (pseudo)soluție ar putea fi un atu în campanie. O soluție de acest tip a fost sugerată deja de Victor Ponta, care a declarat că are în minte „trei persoane care să conducă un guvern de centru-stânga“, ce ar putea fi susținut de un PSD curățat de „Dăncilă, Teodorovici, Fifor“, împreună cu Pro România și ALDE. Cu alte cuvinte, domnul Ponta îl invită discret pe domnul Iohannis să-l ajute să recompună PSD, dar sub conducerea sa.
Deși este promovată acum de Victor Ponta, ideea unui premier din afara partidelor parlamentare a fost întotdeauna o variantă de lucru și pentru Klaus Iohannis, chiar dacă nu s-a gândit la aceleași persoane. Ne amintim că, în 2016, domnul Iohannis i-a forțat pe liberali să promită în campanie că îl vor numi premier pe Dacian Cioloș, deși acesta juca împotriva lor. Rezultatul acestei idei „geniale“ s-a dovedit catastrofal pentru PNL. Dacă președintele, în cinismul său, ar încerca-o din nou, momindu-l pe domnul Cioloș, ar distruge Alianța 2020 USR-PLUS și ar submina candidatura lui Dan Barna. Nu cred că nu-i trece prin cap, dar sper că Dacian Cioloș nu va da dovadă de o atât de crasă lipsă de caracter, deși anunțul unui program de guvernare al PLUS separat de programul Alianței și recentele ieșiri în mass-media ale secundului său, Dragoș Tudorache, ne pot pune pe gânduri. Dar oare l-ar vota Victor Ponta pe Dacian Cioloș, în acest (improbabil) caz? Nu este exclus: dacă reușește să coaguleze un nou PSD în jurul persoanei sale, atunci lui Victor Ponta îi convine să rămână în opoziție, pentru a se reorganiza și a critica constant guvernul tehnocrat incapabil de reforme și de soluții radicale, exact cum s-a întâmplat în 2016. Chiar dacă nu va fi vorba de Cioloș, ci de alt tehnocrat sau de un guvern minoritar PNL, raționamentul rămâne valabil.
Constatăm așadar că orice soluție post-moțiune va depinde în final de machiavelismul domnilor Ponta și Iohannis, adică de interesul pe termen mediu al lui Ponta de a recuceri PSD și de interesul lui Iohannis de a câștiga un al doilea mandat. Departe de a fi vorba de o competiție între cei doi – căci Iohannis este la ultimul mandat –, s-ar putea să fie vorba de o convergență de interese. De aceea, cred că, în fundul sufletului, atât PNL cât și USR speră ca doamna Dăncilă să poată „cumpăra“ suficienți parlamentari pentru a zădărnici moțiunea și a rămâne la putere, pentru a deconta la alegerile de anul viitor toate nenorocirile pe care le-a adus asupra acestei țări. Aproape că e un vis prea frumos, nu-i așa? //
