Ziua cand cad mastile

Cand s-a plans oficial de modul în care a fost suspendat din functia de presedinte al organizatiei judetene Bihor a PSD, Ioan Seres a spus probabil mai mult decat si-ar fi închipuit vreodata acest umil personaj: pana si în timpul comunismului, atunci cand te elibera din functie, si-a amintit el cu naduf, ti se multumea pentru activitate! Nostalgia dupa practicile PCR nu e noua, dar merita consemnata: majoritatea liderilor PSD din teritoriu s-au format în spiritul comunismului, fie ca era vorba de "scoala" partidului comunist, fie ca era vorba de institutia Securitatii. Ca atare, nu se asteptau de la un coleg format în acelasi spirit, si anume Octavian Cozmanca, sa procedeze cu ei altfel decat se obisnuisera. Nu degeaba se plange Ioan Seres tocmai de presedintele executiv al PSD. Ce a uitat pesedistul bihorean, care între timp a demisionat din partid, este ca acelasi PCR putea sa te demita din toate functiile si sa te si închida cu ajutorul procurorilor, indiferent ce functie ocupai, daca-i încurcai socotelile. Nu au uitat însa aceste lucruri liderii PSD de astazi, mult mai versati în vechile metode decat unii colegi din judete.

Desigur, nu am fi auzit niciodata de Ioan Seres, daca nu ar fi fost suspendat de mai marii PSD din functia de lider al organizatiei locale. "Mazilirea" sa a fost mai dureroasa, pentru ca, în loc sa accepte regulile jocului si sa afirme, cum au facut altii, ca partidul are întotdeauna dreptate si ca se vor stradui sa-si demonstreze nevinovatia, Seres nu a acceptat regulile jocului, adica fatarnicia si teatrul ieftin menit sa pacaleasca populatia. Iesirea sa la rampa, usor ridicola, a mai colorat tabloul stupid al marii "curatenii de primavara" pe care PSD a simulat-o la 27 martie, cand a suspendat din functie opt presedinti de organizatii judetene, printre care si "celebritati" ca Nicolae Mischie, Bebe Ivanovici, Gheorghe Savu si Marian Vanghelie. In afara televiziunilor obediente, devenite penibile în ultima vreme, nici un ziarist care-si merita numele nu a vazut în aceasta decizie decat un gest de fatada, menit sa potoleasca atat dezgustul electoratului, cat si furia Uniunii Europene. Adrian Nastase tocmai sosise de la Consiliul de primavara al UE, unde a fost, se pare, felicitat pentru ca a reusit sa scape de Rodica Stanoiu, dar si atentionat ca pe frontul luptei anticoruptie nu se întampla nimic nou, de vreme ce coruptia salasluieste chiar în interiorul partidului. Adrian Nastase a facut atunci singurul lucru pe care putea sa-l faca: i-a demis pe cei opt din functiile politice din judet, stiind foarte bine ca-i lasa neclintiti în functiile importante, si anume de presedinti ai consiliilor judetene, unde se hotaraste soarta fondurilor publice.

Partidul nu se astepta la asa ceva. Cu numai doua zile înainte de Delegatia Permanenta, Marian Vanghelie fusese adus la conferinta de presa a organizatiei PSD Bucuresti pentru a fi reabilitat în ochii ziaristilor, cei facuti vinovati de proasta sa imagine. In mod paradoxal, reabilitarea a continuat si dupa Delegatia Permanenta din 27 martie. Cand l-a "înscaunat" pe Gabriel Oprea la Ilfov în locul lui Bebe Ivanovici, temutul Cozmanca nu mai stia cum sa-i intre în voie marelui revolutionar pe care l-a laudat peste masura, admonestand-i pe toti cei care ar îndrazni sa-i nege meritele. Tot Cozmanca declara suparat, într-un interviu la Radio Total, ca oamenii care sunt acum cercetati de PNA pot candida în alegerile locale.

Adevarul este ca PSD nu stie prea bine ce sa faca în acest moment. Partidul nu se poate lipsi de baroni, dar nici nu mai poate iesi cu ei în lume. Ar vrea sa rezolve lucrurile cu operatiuni de fatada reversibile, dar nu mai sunt credibile. Si altceva partidul nu stie, pentru ca nu este un partid modern, european, ci unul bazat pe solidaritatea vechilor activisti si securisti. Metodele sale încep sa se uzeze, pentru ca au fost concepute pentru o societate închisa.

Acum însa nimeni nu mai crede în marile declaratii ale partidului, nici ziaristii, nici oamenii obisnuiti. PSD mai rezista doar prin cultivarea primitivismului, pe de o parte, si încurajarea materialismului, pe de alta parte. Nu putini sunt tinerii care se alatura PSD ca sa se îmbogateasca, precum Adrian Nastase, de pilda. Sau Gigi Becali, liderul unui partid satelit. Ceea ce nu vad tinerii cu ochii pe conturile bancare ale liderilor PSD este brutalitatea cu care partidul calca în picioare demnitatea umana, atunci cand ramane fara idei. Asa s-a întamplat în cazul Gregorian Bivolaru, care a evoluat spectaculos saptamana trecuta. Nu vom mentiona decat arestarea fara temei a liderului MISA si brutalizarea Madalinei Dumitru de catre procurorii care au tarat-o la Institutul Medico-Legal pentru o expertiza împotriva vointei ei. S-a vazut în acele zile ca procurorii de acum procedeaza în spiritul anilor 1940-1950 si ca statul de drept este cat se poate de plapand în Romania. Dar si metodele s-au dovedit depasite. Tot ce au obtinut procurorii a fost sa transforme un personaj dubios ca Gregorian Bivolaru într-o victima. Desi repeta mantra integrarii în UE, actuala putere nu a înteles nimic din cerintele europene si din spiritul european. Nici macar faptul ca integrarea va duce în cele din urma la disparitia dinozaurilor politici care ne conduc, cum, de altfel, si acum permite demascarea metodelor si practicilor revolute ale puterii PSD. Poate par prea optimista, chiar visatoare, dar, ca si Martin Luther King, I have a dream...