Despre batrani

Cand a plecat de la Cotroceni, in 1996, doar pentru patru ani, a lasat intr-o incapere a palatului o bicicleta ergonomica. De bunaseama, insa, ca si-a continuat in alta parte exercitiile (cum ar fi sediul din Kiseleff), de a reaparut intr-o atat de excelenta forma in 2000, primind chiar si voturi despre care a spus ca nici n-avea nevoie. In mod sigur a lucrat si la alte aparate, mai dificile, pentru ca, revenind in 2000, a dat in fata lumii intregi spectaculoase numere de contorsionism:

S-a dat cu americanii (pe care nu numai ca nu-i asteptase niciodata, dar, cu un an inaintea virajului tineresc din 2000, chiar ii infierase cu manie ca se amestecara in treburile interne ale lui Milosevici; merita sa-l vezi sorbind sampanie, cand Romania a fost invitata sa intre in NATO, sau facand temenele pana la pamant in fata presedintelui Americii venit la Bucuresti).

S-a dat si cu Regele. El, care, alta data, ordonase ca monarhul sa fie fugarit pe autostrada sau sa fie tinut la granita ca un borfas sau, pur si simplu, sa nu-i fie permis sa intre in tara, el, Batranul 1, i-a dat Regelui nostru si case, si premiu.
Apoi s-a dat in spectacol cu Europa Libera, inmanand distinctii cu discurs, dar nu si dosarele din care s-ar fi putut afla cum i-a ucis Securitatea pe directorii postului de la München. Venit pe creasta revolutiei sale, cu planul de a-si lua revansa fata de un alt batran care ii intinase idealurile, fiind printre putinii care stiu raspunsul la ghicitorile cine a tras in noi dupa 22 si ce au cautat de atatea ori minerii la Bucuresti, Batranul 1 a fost in stare, finalmente, sa inghita (cat a putut si el sa-nghita) democratia ca pe untura de peste. El se opinteste azi sa ne impinga si in Europa, cu baroni, cu securisti si cu ce-o mai fi. Vorbeste si engleza si franceza. Rusa nu ne mai intereseaza. Vorbeste, insa, cel mai bine pe limba poporului. Batranul 1 e dintre noi si pentru noi. Obtinand pana si admiratia unui jurnalist crezut de multi, pana mai ieri, doar un critic sever si avizat al lui.

E drept, e foarte drept, ca Batranul 1 se mai si enerveaza, dar din ce in ce mai rar. Era o vreme cand vorbe ca "golan", "mai animalule", "minti infierbantate", "ciocoi", "mosieri" s.a. ii veneau la gura una-doua. Si-acum cateva zile, cand ne-a anuntat ca Romania se confrunta cu problema coruptiei de 150 de ani, Batranul 1 s-a apucat sa dea din maini si sa se rasteasca la unii care ar face azi ce faceau, pe la 1848, "domnisori care-si petreceau timpul in huzur si distractie pe la Paris si Viena". Asa e. Chiar asa. Ei n-au fost utecisti, pe banii statului, la studii in URSS. Ei se descurcara doar cu banii lui papá si facura, la intorsul in tara, Romania moderna. Ceva care, cu invatatura de la Rasarit, trebuia musai distrus. Ca de-asta il apuca azi nervii pe Batranul 1: a ajuns sa fie socotit bun ce au facut domnisorii, nu utecistii.

Batranul 2

Acum umple televizorul cu parul alb si barba alba doar ca invitat, pentru ca i s-a luat emisiunea. Nu e obisnuit sa isi astepte randul la cuvant si se enerveaza cand altcineva crede, dar, mai ales, spune alta decat a zis el. Tuna intr-un studio ca-n spatii deschise, intimidandu-si pe moment interlocutorii. Dar nu mai e ca altadata, si el vede asta, cand ii stateau la poale toate judetele. Oameni fara butelie, putini cu branza, activistii partidului, vracii, militienii, aspirante la T iubirea, cantautorii - s-au dus. Chiar daca Ministerul Culturii tocmai plati un bacsis de 700 milioane lei pentru himera Batranului 2. Socoteala a fost ca sigur din abureala asta pica la partid un ce electoral. Ca personaj ar fi dramatic, de nu ar fi respingator ca om: nemultumit si iritat, prada exploziei nervoase fata de un prea stramt pentru el talk-show, unde nu e decat unul dintre invitati, se rasteste si gesticuleaza. Se crede tot pe stadionul unde, altadata, multimea il ingana si il aplauda la ordin. Dar stadionul e, acum, gol, iar Batranul 2 nu poate intelege cum de au oamenii alte ganduri si simtiri decat cele pe care le dicteaza el, cu degetul ridicat. Marea de suflete excitate, pusa sa zbiere Partidul-Ceausescu-Romania si-apoi sa se vaite dupa "bietii parinti", si-a luat talpasita. Discotecile, Internetul, Occidentul s.a. aratara multimilor ca libertatea se afla dincolo de stadionul pus la dispozitie de activul PCR si la mare distanta de insul apucat, care le zice, ca sclavilor, cand sa cante, cand sa aplaude, cand sa se scoale in picioare si cand sa stea jos. Batranul 2, candva cu o putere de schilodire aproape la fel de mare ca si a carmaciului, nu vrea sa ramana acasa. Daca nu mai poate sa o supuna, iese sa se ratoiasca la lume.

Batranul 3
Seamana, izbitor de mult, cu, sa zicem, Neagu Djuvara. Batranul 3 a fost in tinerete un domnisor care a invatat carte pe la Viena. Sau Paris. A devenit apoi un domn si asa a ramas, mai ales printre domnii numiti astfel, incepand cu data de 22 decembrie 1989. E politicos si elegant, chiar daca a fost jefuit si, apoi, inchis de comunisti la Jilava sau silit sa ia calea exilului. Vorbeste o limba romana aproape straina urechilor noastre. Straina de noi e si Romania de dinainte de comunisti despre care ne aduce incredibile marturii: o tara ca oricare alta, normala.

Daca ar fi sa ma iau dupa proverbul "cine nu are batrani sa-si cumpere", pe Batranul 1 si 2 n-as da nici o copeica gaurita. Pe Batranul 3 as da oricat mi s-ar cere. Dar nu mai exista locul de unde sa-l iau, pentru ca a fost parjolit de Batranul 1 si 2.