Deutsch şi Voiculescu, rudele de sânge ale Guvernului Ponta

Strânsă cu uşa de ziarişti, Corina Dumitrescu, ciudata (pentru neavizaţi) nominalizare a Gu­ver­nului Ponta pentru Educaţie, a convenit să dea explicaţii. În sprijinul pasajului ei pe la Stanford-Hoover, Corina Dumitrescu a adus cu nesăbuit aplomb o înregistrare audio cu un pro­fesor american. Stupoare, însă. Profesorul american, Robert Deutsch, este un fost român. Nimeni altul decât artizanul sulfuroasei es­cro­cherii Megapower, prin care statul român a fost devalizat de vreo 20 de milioane de do­lari, în anii ‘90, afacere despre care ne-ar pu­tea spune multe, dacă ar vrea s-o facă, Theodor Stolojan, Petre Roman şi chiar bri­liantul BNR, „împrumutat“ acum Guvernului Ponta, Florin Georgescu. Robert Deutsch are o avere considerabilă, cum altfel?! şi îl regăsim foarte activ în zorii bolşevismului românesc – „credeai c-am murit, neică?“, sună o celebră re­plică din Caragiale – însă, prin conexiunea cu protejata sa, Corina Dumitrescu, se înţelege că mai are încă un cuvânt de spus la Bu­cu­reşti, de ce nu şi la Moscova, şi în ziua de azi... Dar, în fine, Corina Dumitrescu (aflată în cărţi şi pentru Justiţie; oare ce să facă ea acolo?) a fost retrasă. Până şi lui Victor Ponta, procurorul însărcinat pe vremuri să ancheteze / muşamalizeze jaful Megapower, pedeegri-ul deocheat al Corinei Dumitrescu, dat la iveală de ea însăşi, i s-a părut prea de tot. În fapt, rolul ei la Educaţie, ca şi al ultimului nomi­na­lizat, Ioan Mang, ar fi fost acela de a face trea­ba murdară, pentru readucerea la foc con­ti­nuu a universităţilor private-fabrici de diplo­me, până în toamnă. La toamnă, când, prin vot, USL va fi validată şi va începe adevărata domnie, PSD ar fi înscăunat-o pe Ecaterina Andronescu, doamna cu aer de fetiţă cuminte care taie cu lama pe ascuns insecte vii. Atunci va şi începe efectiv lucrarea de propăşire a şcolii româneşti cu profituri maxime pentru toa­tă profesorimea clientelă de partid.

O piesă grea a guvernării Ponta, dacă nu cea mai grea, este însă Dan Voiculescu. El nu a primit niciun portofoliu, nici n-ar avea ne­vo­ie, pentru că ambiţia lui de a conduce, nu un partid, nu un trust media propagandistic, ci chiar România, este contribuţia sa la proiectul USL. Deocamdată, prin delegaţie, Voiculescu a preluat controlul pe Agricultură. Ministerul de resort este parte prejudiciată (circa 60 de mi­lioa­ne de euro) într-un proces cu Voiculescu şi este de aşteptat ca delegatul său la Agri­cul­tură (dator stăpânului şi cu bani, 295.000 de euro) să se dea peste cap să închidă litigiul, vă las să ghiciţi în favoarea cui. De ce însă ar fi no­tabilă prezenţa lui Voiculescu în actuala configuraţie a puterii mai mult decât a cetei de baroni în­fo­me­taţi care a reu­şit, în fine, să debarce şleahta ba­ro­nilor sătui? Pentru că Dan Voiculescu are ceva din aerul lui Robert Deutsch, după cum Robert Deutsch are ceva din aerul lui Voi­cu­les­cu şi, laolaltă, ceva din aerul „tare“ al acestui gu­vern, „cel mai cu­rat şi cel mai cin­stit“ din istoria Ro­mâ­niei. Expertul nostru în „moşte­ni­torii Securităţii“, Marius Oprea, explică într-un in­ter­viu: „Adevărul în legătură cu Dan Voiculescu s-a aflat. E drept, nu tot adevărul. S-a aflat doar că a fost in­for­mator, dar el a fost mai mult decât atât. A fost şeful Crescent, fir­ma care lucra pentru Securitate în cadrul IC Dunărea şi a participat în mod activ la devalizarea economiei româneşti. Nu pot să uit ce făcea firma Crescent şi cum şi-a realizat Dan Voiculescu acest imperiu finan­ciar“. Şi, în alt loc, în care descrie cum „s-a pri­va­ti­zat Securitatea“, Oprea trage conclu­zia: „De fapt, co­mu­niştii au iubit din­totdeauna capi­talismul, pe care for­mal declarau că vor să-l dis­tru­gă. Partidul se trans­for­mase de mul­tă vreme într-o pia­ţă pe care se tra­fi­ca putere şi in­fluenţă, după toate regulile cererii şi ofertei. Tocmai de aceea foştii secu­rişti s-au dovedit cei mai po­tri­viţi să preia frâiele tran­ziţiei la eco­nomia de piaţă, pen­tru că ei aveau dezvoltate abilităţile, aveau banii şi informaţiile ne­ce­sa­re“. Spun unii că nu mai suntem în tranziţie. Dar frâie­le? Pe unde-or fi?

Vă reamintesc că suntem ţară mem­bră a NATO şi UE. FMI încheie acor­duri cu România. La Kremlin, Putin se instalează ca un împărat. Iar noi nu ne aflăm la prima încercare (re­ci­tiţi stenogramele PSD) de a-i duce de nas pe occidentali cu caracatiţele noas­tre bizantino-securistice.