De același autor
Ca un facut, episodul se petrecea in ziua de 26 ianuarie, zi in care Ceausescu ar fi implinit nu stiu cati ani. Pe televizor, incercari de a analiza "fenomenul" Ceausescu. Burtica, masca joviala, cu capul gol de orice banuiala ca ar fi fost ceva in neregula cu monstrul. Da, era ceva cu ea... (adica Ceauseasca). Dinel Staicu, un fost militian din trupa de vanatoare a lui Ceausescu, azi prosper om de afaceri, vrea sa-i faca aniversatului un muzeu. In premiera absoluta, ni s-au aratat niste desene cretine facute de Ceausescu in timpul nesfarsitelor plenare, cand pana si el se plictisea. In fine, popor intervievat: o baba mustacioasa, unu' cu caciula pe nas, un nefericit care avea 14 ani pe vremea aia. Toti spuneau ce bine era... Mai erau si cativa normali, ca niste rame intre rate, care se straduiau sa nu se enerveze si sa analizeze "obiectiv".
Si eu, cu cartea mea neexpediata in strainatate, intrucat deocamdata, ca persoana fizica, nu pot s-o fac, mi-am inghitit gandul ca pana si pe vremea lui Ceausescu... Dar nu m-am lasat. Am expediat cartea pe redactie, fiind obligata sa semnez o adresa in care scrie: "Mentionez ca publicatia nu contine secrete de stat sau nedestinate publicitatii, conform legii nr. 23/1971 si HGR nr. 594/1992".
Ei bine, dupa toate astea, intreb Parlamentul, Ministerul Integrarii in Europa, pe presedintele tarii: ce inseamna palavrageala asta cu integrarea Romaniei s.c.l.? De ce nu pot eu, o persoana fizica, sa trimit prin posta un roman in Franta?