Multumesc, Monica Macovei!

Rodica Palade 13.04.2007

De același autor

 A avut inca de la inceput avantajul ca nu e om politic. Ca, venind din civilie, nu va avea interesul de a suci gatul le­gilor in favoarea camarazilor de partid, ca nu va da comanda pentru dosarele adversarilor de partid si ca nu va duce mai departe "traditia" ocrotirii co­rup­tiei fara de partid. I s-au pus in fata grajdurile lui Augias peste care fluturau amenintator steguletele rosii ale  Comisiei Europene si i s-a spus: noi te sprijinim, fa-le sa dispara! Si, in scurt timp, avantajul acestei ministrese de a nu fi om politic, intarit si de fap­tul ca, odata ajunsa la Justitie, chiar a dat semne ca stie ce are de fa­cut (un lucru mai rar pentru ministri) s-a transformat in alibi maxim al guver­nului Tariceanu fata de Bruxelles. Cand steguletele chiar au disparut, avantajul ministresei de a nu fi om politic s-a transformat peste noapte in handicap: nu stie sa negocieze, are o re­latie proasta cu CSM, cu parlamentul si cu Viorica Costiniu, este inca­pa­ta­nata si, in general, dupa indepartarea amenintarii cu clauza de salvgardare, isi cam facuse treaba, putea chiar sa ple­ce. Intre timp, din falnicul copac al coruptiei, au inceput sa cada primele roade: un fost premier, un actual vicepremier, un amic al actualului premier, un sef de consiliu judetean, ceva poli­tisti, ceva judecatori... Comisia Europeana nu pierdea ocazia sa aduca laude si incurajari. Dar in sufletul po­­li­ti­cie­nilor a incoltit mai intai teama si apoi revolta. Semnele ca Justitia ar putea de­veni putere incontrolabila in stat erau de rau augur. Si-au pus mintea la con­tributie si, dupa ce Bruxellesul a ridicat steguletele rosii, au descoperit grozavia: drepturile omului sunt in pericol si chiar incalcate grav de procuro­rii care primisera exagerat de multe atri­butii, incepand astfel sa rascoleasca in intimitatea fetida a clanurilor transpartinice.

 In paralel cu acest discurs ingrijorat, sustinut si de cei mai europeni politicieni, udemeristii, dar si ei garnisiti cu baroni si afaceri necurate, discurs cla­mat si de parti geloase ale societatii civile, au fost puse in opera si cateva "mici" si picante lucraturi: un ziar central ne-a infatisat-o pe ministreasa Jus­ti­tiei beata moarta si dand cu paharele de pamant. Dupa ce si-a facut treaba, ziarul cu pricina si-a cerut scuze. Sche­ma a fost preluata insa de  Antenele lui Dan Voiculescu-Felix care au investigat, au gasit si ne-au prezentat o fosta vic­tima a ministresei - un zdrahon de vreo suta de kile, fost chelner in Gara de Nord, care ne-a povestit repetat si la ore de varf cum fusese batut o noapte intreaga de o procuroare ceausista, nimeni alta decat ministreasa de la Justitie. Dar nici asa-zisul ordin in alb de perchezitie semnat de aceasta cruda procuroare, si el aratat pe ecrane tot de Voiculescu, nu a facut cat pi­cio­rul in prag pus la Senat prin motiu­nea simpla. Gata sa faca treaba mur­dara, Voiculescu nu a ezitat. A redactat mo­tiu­nea, o lista de minciuni, pe care a prezentat-o cu patos in Senat, dand glas tuturor politicienilor - sa plece acest ministru al Justitiei care le in­­curca vietile si afacerile. Sa se termine cu incalcarea drepturilor omului corupt. Sa plece, s-a dezlantuit cu spume la gura si C.V. Tudor. Iar senatorii, dupa o analiza "profunda" a situatiei, au votat. Unul, mai convins decat altii, a votat chiar de doua ori. Sa plece, a fost verdictul. Este unealta, omul pre­se­dintelui, care a pus gand rau demo­cratiei, dar ei, senatorii si deputatii, alesii poporului, decisi pana la sacrificiu sa salveze democratia, i-au pus un gand rau si mai mare presedintelui.

 Mesajele directe ale comisarului european pe Justitie au cazut in gol, la fel si cele ale ambasadorului american la Bucuresti. A se scuti. De-acum suntem membri cu drepturi depline ai  UE si trebuie sa ridicam glasul. Asa cum a facut-o chiar premierul Tariceanu, hotarat sa mentina taxa de prima in­­matriculare care il avantajeaza pe dealerul de Citroën Tariceanu, iar statul sa plateasca el amenzile ce vor curge dinspre Curtea Europeana.  Descoperin­du-si de data recenta autoritatea, premierul a transat in final chestiunea sa­caitoare de la Justitie: ministreasa ina­bila, carcotasa si nepermis de mult laudata de la Bruxelles la Bolintin, dar care, in opinia lui, nu-si mai avea nici un rost in guvern chiar de a doua zi de dupa ridicarea steguletelor rosii, sa ple­ce. Si daca nu a putut sa-i faca vant nici cu motiunea, a facut-o odata cu restructurarea guvernului.

In ultima jumatate de an, aceasta ministreasa putea fi vazuta la televizor cum strabatea nesfarsitele culoare din Casa Poporului, insotita doar de asistenta ei. Venea sa fie calcata in picioare de alesii neamului sau pleca dupa ce alesii neamului o calcasera in pici­oa­re. Era imaginea singuratatii. Si de ea voiau sa scape toti.

Pentru ca ne-a aratat un coltisor din felul in care ar putea functiona o Jus­titie normala, multumesc, Monica Ma­covei!

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2024 Revista 22