De același autor
Cozmâncă e aparatcikul tipic. El urmează să se pună în slujba candidatului „independent“ Sorin Oprescu, visând la refacerea acelui partid osificat în care se fura în teritoriu doar cu aprobare de la centru.
Dintr-o peşteră a ingratitudinii de partid a ieşit săptămâna trecută Octav Cozmâncă. El s-a autosuspendat din PSD (între timp a şi fost dat afară), adresând o scrisoare deschisă membrilor şi simpatizanţilor pesedişti, prin care îşi vărsa focul pe actualii „neruşinaţi care calcă în picioare munca de ani de zile a sute şi sute de mii de membri ai PSD“. Neruşinaţii sunt mulţi – de la Geoană la baronii locali, care au optat pentru alianţa cu PD-L, fără a-i uita pe „aventurierii de la Cluj“(Vasile Dâncu & co), nici pe agramaţi (vezi Vanghelie), nici pe toţi cei care „lustruiesc clanţa“ „pentru satisfacerea intereselor personale, dar şi ale celor apropiaţi: soţii, soţi, copii, soacre, amante, interlopi, mafioţi etc.“.
Octav Cozmâncă se dezice de un partid care nu mai e de stânga pentru că mai mulţi lideri PSD „au un comportament de dreapta“, adică, „strâng averi imense, derulând afaceri dubioase, de regulă, pe seama banului public“. Direcţia partidului este „profund greşită“ şi, sub conducerea lui Geoană, pe care nu oboseşte să-l înfiereze, prevede disoluţia partidului, caz în care anunţă iniţierea „demersurilor necesare şi legale pentru constituirea Alianţei naţionale a forţelor democratice de stânga“.
Cozmâncă este nostalgic după vârsta de aur a PSD, când se afla în prima linie, alături de Ion Iliescu, Oliviu Gherman, Adrian Năstase, Nicolae Văcăroiu, Tărăcilă etc., deşi chiar în acele vremuri s-a pus piatra de temelie a corupţiei, carierismului, traseismului etc., dar şi a unei administraţii centrale şi locale opace şi ostile cetăţeanului.
Scrisoarea lui Cozmâncă are valoarea lucrului spus din interior şi savoarea stilistică a infierărilor de partid, cu rădăcini adânci în bolşevism: acuzi un om, un grup, dar nu partidul. Partidul nu greşeşte şi, pentru salvarea lui, înfierezi, epurezi, ucizi (pe vremea PCUS). Cozmâncă nu-şi aminteşte, de pildă, când conducea necruţător ofensiva împotriva tuturor aleşilor locali nemembri ai PSD, atrăgând asupra României repetate admonestări din partea Consiliului Europei.
Nu-şi aminteşte nici de ochiul închis al patronului său, Ion Iliescu, la devalizarea Bancorex, la privatizările frauduloase, nu-şi aminteşte nici de frumoasele averi ce se adunau tot pe atunci, în contul familiei Năstase. În acea epocă de aur a PSD au fost diseminaţi în societate toţi viruşii corupţiei şi ai democraţiei „originale“. Baronii locali atunci s-au născut şi-au început să înflorească şi sub binecuvântarea lui. //
