De același autor
Desi sunt nascuta aici, desi parintii mei au vorbit romaneste acasa, ei fiind formati in Romania, si au istorisit mereu tot felul de povesti, nu cred ca as putea spune ca stiam prea multe. Mi-am dorit foarte mult sa obtin acest post, in special in ultimii doi ani si am aflat ca am primit numirea cu jumatate de an inainte de a veni. Pana a ajunge aici, la mijlocul lui august 2003, am avut destul timp sa fac un curs rapid ca sa cunosc mai bine Romania. M-a interesat cu prioritate procesul de tranzitie, pentru ca, inainte de a veni in Romania, eu am fost in misiune in Polonia. Asa incat realitatile tranzitiei imi sunt cunoscute si mi-am dorit sa lucrez tot intr-o tara aflata in tranzitie. In Polonia, am trait ani plini de activitate si de energii pozitive si m-am gandit ca am sa gasesc o experienta foarte asemanatoare in Romania.
Ce vi se pare diferit si ce vi se pare asemanator in tranzitiile celor doua tari?
Dupa o jumatate de an petrecut in Romania, imi dau seama ca sunt multe diferente. In Polonia procesul de transformare a mers mult mai rapid, pe cand Romania este mult ramasa in urma.
Din acest punct de vedere, al tranzitiei, si avand experienta Poloniei, cum vi se pare ca societatea romaneasca si autoritatile romane au reusit sa asume in mod critic trecutul?
Mi se pare ca momentul de a asuma responsabilitatea, de a intelege mai bine ce s-a petrecut de fapt, mai mult sau mai putin, s-a produs. Exista insa o diferenta, sa zicem, la nivelul oficial, unde exista intelegerea ca este necesar procesul de a te confrunta cu trecutul si nivelul societatii, unde intalnesti foarte multa ignoranta. Oamenii nu au prea multa informatie despre comunitatea evreiasca, asa cum a fost, fara sa vorbim despre perioada anilor ‘30, inceputul anilor ‘40, cand s-a manifestat un mare antisemitism aici, venit de sus, de la guvern, prin legislatia creata, dar si de la intelighentia. Miscarea legionara a prins foarte mult in universitati, in patura intelectuala a tarii. Astazi oamenii nu cunosc realitatile, nici despre comunitatea evreiasca, nici acel trecut in care ea a fost supusa persecutiilor. Nu stiu prea multe, nici despre regimul care a promovat antisemitismul, nici despre atmosfera care era in tara. Exista in schimb o alta imagine a Romaniei legata de acea perioada: faptul ca, intr-adevar, majoritatea evreilor, cel putin din Vechiul Regat, au supravietuit, a dus la o concluzie: ca in Romania n-a existat Holocaust, ca evreii romani au fost salvati. Realitatea nu este exact asa. Aceasta imagine a fost cultivata cu mult inainte, in perioada comunista, iar noi vedem acum consecintele acestei imagini deturnate. Oamenii intr-adevar nu stiu, nu ii preocupa, nu-si dau seama ce importanta pentru viitorul Romaniei are aceasta confruntare cu trecutul, ca tara democratica.
Semnalati mai devreme ca autoritatile romane au ajuns la intelegerea ca nu e alta cale decat de a asuma trecutul. Sunt autoritatile care, la inceputul anilor ‘90, nu pareau convinse de acest lucru si, in cazul acestei schimbari, au fost decisive cerintele structurilor euroatlantice, in care doresc sa se integreze. S-au adoptat legi, s-a permis accesul la arhive pentru cercetatorii de la Muzeul Holocaustului, s-a creat o comisie mixta de istorici.
Este foarte important. In opinia mea, comisia aceasta de istorici are o mare valoare si, pentru crearea ei, trebuie sa-l felicit pe presedintele Ion Iliescu, care a avut initiativa de a o crea. Este o obligatie pe care si-a asumat-o statul roman si gestul mi se pare de o mare importanta. Faptul ca in fruntea ei se afla profesorul Elie Wiesel, istorici foarte seriosi nu numai din Romania, ci si din Israel, din Statele Unite si din alte tari, prezinta o garantie de seriozitate a acestei comisii. Comisia functioneaza si sper sa aiba in curand si rezultate. Referitor la aceasta comisie mixta, sunt doua lucruri importante: intai, ca vor fi deschise arhivele pentru cercetare. Al doilea lucru important priveste faptul ca o parte din mandatul acestei comisii inseamna difuzarea concluziilor in sistemul educativ din Romania. Comisia a fost creata pentru a strange din arhive materialul, de a-l cerceta, ca apoi sa fie publicat si studiat mai departe.
Studierea Holocaustului si instructia profesorilor de istorie privitor la acest episod urmareste un program serios pregatit pentru invatamantul liceal. Liceul a fost socotit a fi cel mai potrivit stadiu pentru ca tinerii sa primeasca informatia despre Holocaust si sa o cantareasca cel mai bine.
Credeti in declaratiile lui Corneliu Vadim Tudor legate de "schimbarea sa la fata"?
Sunt foarte multi romani cu care am discutat chestiunea asta si ei insisi nu au incredere in C.V. Tudor. Romanii nu au incredere ca Vadim s-a schimbat si ca a devenit filosemit si cred ca nu e de ajuns ca pe o asemenea tema sa faca doar declaratii. Trebuie urmarit si vazut pe timp mai lung daca e sincer sau nu. Desigur, acum suntem intr-o perioada dinaintea alegerilor, iar Vadim are si alte interese ale lui. Sa vedem ce se intampla dupa alegeri.
Cu totul derutant pentru noi toti a fost ca el a avut abilitatea de a-si alege consilieri evrei si chiar consilierul de campanie, Eyal, care s-a angajat sa-i schimbe complet imaginea.
Mie, in mod personal, nu mi s-a parut un lucru firesc.
S-a spus ca e vorba de business aici.
Se pare ca intr-adevar este vorba de business. Eu ma abtin sa comentez. As vrea sa spun insa doua lucruri: ma abtin, pentru ca e vorba de o campanie electorala romana si eu nu doresc sa fiu implicata in alegerile din Romania. Totusi, am simtit nevoia sa ma exprim in problema Vadim, atunci cand el a incercat sa foloseasca Israelul si niste simboluri israeliene foarte clare si foarte pretioase pentru noi in campania lui. Este vorba de dezvelirea statuii fostului prim-ministru Ytzac Rabin, gest care pe mine m-a deranjat foarte mult. Cum am spus, legatura cu Eyal Arad nu mi se pare fireasca, fiindca Vadim este cine este si are o istorie destul de lunga de atacuri antisemite. Insa, in mod general, mie mi se pare ca problema Vadim este problema Romaniei. Daca romanii accepta sa existe un partid ca PRM in Romania, cu toate implicatiile, atunci e altceva. Mi se pare ca societatea romaneasca trebuie sa dea aici raspunsul, si nu ambasadorul Israelului. Vadim Tudor a facut declaratii si gesturi foarte spectaculoase, insa nu stiu daca exista intr-adevar o substanta serioasa in spatele acestor gesturi si sunt sigura ca nu numai eu sunt de parere ca trebuie asteptat un timp mai lung ca sa putem sa ne pronuntam referitor la schimbarea lui Vadim. Sigur ca e greu de crezut ca el s-a schimbat exact inaintea alegerilor.
Cum apreciati relatiile dintre Israel si Romania?
Relatiile intre cele doua tari sunt foarte bune. Cred ca si Israelul reprezinta pentru Romania un stat cu care exista dorinta de a intari relatiile si a le face mult mai apropiate, dar si Romania reprezinta pentru Israel un interes similar. In ultimii ani, Romania si-a castigat un statut geopolitic mai aparte, devine o tara mai importanta in spatiul euroatlantic, fapt de prim interes pentru Israel. Relatiile noastre cu Statele Unite, pe de o parte, si cu Uniunea Europeana, pe de alta parte, sunt foarte importante, iar Romania a facut eforturi pentru integrarea sa in structuri euroatlantice. Eu cred foarte ferm in legaturile care sunt bazate si pe niste valori comune intre tari, valori care sunt firesti in cazul Romaniei. Cred ca Israelul are nevoie de mai multi prieteni in Europa si sunt sigura ca Israelul va deveni un prieten adevarat al Romaniei. Pe de alta parte, Romania cred ca isi cauta un rol mai vizibil in Europa, poate in zona Balcanilor si poate chiar a Mediteranei. Pentru Romania relatiile cu Israelul sunt relatii importante, neuitand ca in Israel mai exista inca o populatie importanta care vorbeste inca romaneste. Aceasta comunitate este acum mai in varsta. Ei au stiut sa se asimileze foarte bine in societatea din Israel, n-au ramas intr-un ghetou cultural, ci, din contra, s-au deschis si au participat intr-un mod foarte activ la viata tarii. Pentru evreii de origine romana, originea a jucat un rol mai mic decat pentru cei veniti din alte diaspore. Multi dintre ei au pastrat amintiri foarte bune despre Romania, au pastrat legatura cu cultura, cu limba. Eu sunt o dovada, fiindca am ajuns destul de tanara in Israel si am inceput acolo scoala, formatia mea este acolo, si nu aici. Insa vorbesc limba si am avut curiozitatea pentru cultura tarii.
Sunt foarte multi romani care lucreaza acolo si multi altii care vor sa mearga sa lucreze acolo.
In ceea ce priveste muncitorii straini, aceasta este o problema dificila a Israelului. Politica dusa acum de guvernul israelian este de a limita numarul muncitorilor straini, iar viza de lucru se acorda mai greu, fiindca sunt foarte multi muncitori straini care au decis sa ramana nelegal in Israel dupa ce viza lor a expirat. Numarul muncitorilor straini a depasit deja cifra de 250.000, a ajuns poate in jurul a 300.000. In raport cu o populatie de 6 milioane, este un procent ridicat si s-au creat mai multe probleme sociale. Sunt intrebari reale care se pun: ce sa faci cu oamenii astia? Cetatenie nu pot primi, pentru ca Israelul este un stat evreiesc, iar cetatenia se primeste mai mult pe baza de nationalitate. Pe de alta parte, fiind nelegali, acesti oameni nu au acces la asigurare medicala. Multi dintre ei s-au casatorit intre timp, au copii. Ce statut au acei copii? Nu sunt cetateni, dar totusi trebuie sa mearga la scoli, trebuie sa fie educati, trebuie sa primeasca un minimum de asigurare sociala. Toate astea sunt probleme dificile cu care statul Israel se confrunta si la care trebuie sa gaseasca solutii. Acesta este motivul pentru care a fost luata decizia de a limita foarte mult procentul muncitorilor straini, ei chiar fiind incurajati sa paraseasca tara dupa un an, doi, trei maximum. Cei care raman, totusi, suporta consecinte neplacute.
Care este nivelul investitiilor Israelului in Romania?
Imi este greu sa va dau o cifra exacta, fiindca sunt mai multe firme israeliene care sunt fie inscrise ca firme romanesti, fie ca firme europene cu mari activitati aici, in tara. Comunitatea oamenilor de afaceri israelieni este una din comunitatile mai mari in Romania. Sunt diferite firme, incepand cu firme de comert de alimente, imbracaminte, pana la infrastructura, high-tech, chiar si medicina.
Ce ne puteti spune despre cursul relatiilor culturale?
Sigur ca exista multe legaturi intre cultura romana si cea din Israel. Cultura din Israel este o mixtura dintre cultura europeana, mai bine zis din zona aceasta a Europei Centrale si de Rasarit, cu influente din Orient si nu numai. Este un produs, as zice, multicultural. In ultimii ani, a avut loc un mare val de emigratie din fosta Uniune Sovietica, avem deci si influente din acea zona. Totusi, nu s-ar putea spune ca exista legaturi asa de puternice, cum au fost inainte cu 20-30-40 de ani, cand era o mare masa de populatie israeliana de origine romana care si-a pastrat intr-un anumit mod legaturile foarte puternice cu Romania. Eu gasesc ca mai exista mult de facut pentru a cunoaste cultura romana de astazi in Israel si cultura israeliana in Romania. Exista legaturi bune intre scriitori, nu doar scriitori de origine romana in Israel si scriitorii romani. In ultimii ani, legaturile dintre Uniunea Scriitorilor din Romania si scriitori din Israel s-au consolidat.
De exemplu, Amos Oz, Sami Michael si altii au venit de cateva ori in Romania. Eu cred ca trebuie facut mult mai mult, de pilda, in ceea ce priveste traducerile. Stiu ca in Israel exista acum o initiativa mai serioasa poate a lui Yotam Reuveni care a inceput sa traduca din operele scriitorilor clasici in ivrit. E un inceput. Sigur, exista si opere israeliene, chiar ale lui Amos Oz sau ale lui Nava Semel si alti scriitori care sunt tradusi in romaneste. Anul acesta va avea loc un turneu al Teatrului Cameri cu o piesa a unui dramaturg care este considerat dramaturgul nr. 1 al Israelului, Hanoch Levin. Exista initiative, dar complicata ramane problema finantarii. De exemplu, e dificil de a aduce un asemenea spectacol, pentru care trebuie adusa toata compania, coregrafia, decorurile, care sunt de un mare efect in aceasta piesa. Toate astea costa foarte multi bani si, de multe ori, este foarte greu de gasit finantare.
Nu stiu de ce pentru cultura intotdeauna nu sunt bani.
Aveti dreptate, si asta este o durere foarte mare in Israel, dar se pare ca in cultura este cel mai usor cand e vorba de taiat bugetul.
Unde o sa doriti sa calatoriti in Romania?
Am fost deja la Iasi, la Cluj si la Constanta. As dori sa vizitez Targu-Jiu, casa lui Brancusi. As mai vrea sa vad si bisericile din Moldova. Am fost in 1974 intr-o excursie cu parintii mei si am amintiri foarte placute, am fost foarte impresionata de Romania. Stiu ca este o tara foarte-foarte frumoasa. Eram adolescenta, insa tin minte foarte bine bisericile care mi-au placut enorm si vizita in cateva localitati din Romania. Mi-au ramas amintiri foarte placute despre anumite locuri si vreau sa le revad. Sper sa am destul timp.
Interviu realizat de Rodica Palade
