De același autor
Conflictul dintre Grecia și Macedonia datează din 1991, după ce fosta republică iugoslavă și-a declarat independența și a încercat să-și construiască la nivel politic o identitate istorică bazată pe istoria Macedoniei antice, asimilând în același timp și vechile simboluri ale regiunii, inclusiv soarele galben pe fond roșu. Grecia nu vrea să accepte denumirea de Macedonia, fiindcă se suprapune peste provincia elenă care poartă același nume.
Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei este titulatura folosită deocamdată în documentele internaționale, dar Grecia nu e mulțumită cu această denumire și nici oficialii de la Skopje nu par fericiți, mai ales că în Constituție apare „Republica Macedonia“. Escaladarea diferendului dintre cele două părți a avut loc și după ce, în 2006, aeroportul din capitala macedoneană a fost denumit „Alexandru cel Mare“, dar de câteva zile nu mai poartă această denumire. În 2011, la Skopje a fost apoi descoperită o impunătoare statuie ecvestră a marelui cuceritor elen, care, sub presiunile internaționale, a fost redenumită „Războinic pe cal“. În 2012, o altă statuie, de data aceasta cu tătăl lui Alexandru cel Mare (Filip al II-lea), a fost dezvelită de macedoneni.
Mai mulți lideri de la Atena și-au pierdut susținerea populară, încercând să rezolve această chestiune simbolică. Exact acum 25 de ani au ieșit în stradă la Salonic un million și jumătate de oameni pentru a se opune unui compromis. A fost demis ministrul de Externe, care negocia la acea vreme, Antonis Samaras, și apoi a fost nevoit să-și dea demisia premierul conservator Konstantin Mitsotakis, primul oficial elen care a încercat să găsească o soluție la criza dintre Macedonia și Grecia. Sute de mii de greci au protestat și anul acesta la Salonic și la Atena împotriva tratativelor care se poartă. Autorul coloanei sonore din Zorba grecul, compozitorul de 92 de ani Mikis Theodorakis, cunoscut pentru ieșirile lui extremiste, a spus în fața manifestanților din Atena că „Macedonia a fost și va fi greacă“ și că, înainte de orice compromis, parlamentarii trebuie să ceară organizarea unui referendum. Naționaliștii eleni, dar nu numai ei, se tem că Macedonia ar putea revendica provincia greacă. În 1993, când această criză dintre Macedonia și Grecia era fierbinte, președintele Consiliului European de Miniștri, danezul Uffe Ellemann-Jensen, le-a spus grecilor că „e ridicol să crezi că această țară mică, săracă și fără ieșire la mare reprezintă vreo amenințare“.
Organizația Națiunilor Unite a încercat să medieze disensiunile și unul dintre rezultatele obținute este că Grecia a renunțat la poziția ei intransigentă și că ar fi gata să accepte pentru Macedonia o titulatură care să conțină adjectivul „macedonean“. Premierul grec de stânga, Alexis Tsipras, pare să fie de acord cu această idee și după negocierile dintre diplomații celor două părți s-ar fi acceptat, cel puțin pentru moment, denumirea de Macedonia Superioară sau Gorna Makedonija.
Mulți greci se împotrivesc oricărei referiri la Macedonia în denumirea micii republici de doar 2 milioane de locuitori, din care numai 64% sunt macedoneni, majoritatea ortodocși, în vreme ce peste 25% sunt albanezi, în principal musulmani. Potrivit statisticilor, în ultima parte a secolului XX, rata natalității macedonenilor de etnie albaneză sau turcă a fost mult mai mare decât cea a macedonenilor slavi. Ceea ce sugerează că, în viitor, influența Rusiei aici ar putea fi înlocuită cu cea a Turciei.
Deocamdată, Moscova vrea să facă jocurile și a destabilizat cu succes Macedonia în ultimii ani, inclusiv printr-o încercare de lovitură de stat. O anchetă condusă de jurnaliștii de investigație de la Organized Crime and Corruption Reporting Project, NOVA TV şi Crime and Corruption Reporting Network a demonstrat cu documente ale unor instituții strategice de la Skopje că, în ultimul deceniu, Macedonia a fost „supusă unei propagande puternice“ și unor activități susținute de Ambasada Rusiei. Începutul operațiunilor pare să coincidă cu primul mare eșec al oficialilor de la Skopje, cel de respingere a candidaturii pentru NATO după veto-ul Greciei din 2008. Rusia urmărește „izolarea“ Macedoniei, mai rezultă dintr-un document al serviciilor secrete de la Skopje, care vorbește și despre politica externă rusă în Balcani, bazată pe soft power și pe constrângerile energetice.
Rusia are în zonă mai mulți pioni pe care se bazează pentru a diviza și stăpâni Balcanii, pentru a ține departe de NATO și UE aceste state măcinate de conflicte reci sau calde. În 2012, de pildă, Bulgaria i s-a alăturat Greciei în acțiunea de blocare a Macedoniei și ambele au votat împotriva începerii negocierilor de aderare cu Uniunea Europeană.
La Bruxelles, pe de altă parte, europenii nu prea știu ce să facă cu Balcanii: dacă statele din această regiune ar fi primite în UE, poate că ar fi mai stabile, mai puțin corupte și cu mai puține pretenții una față de cealaltă. Totuși, ele nu pot fi acceptate pentru că nu îndeplinesc criteriile de bază, dar riscul îndepărtării lor de UE e foarte mare și Bruxellesul n-ar vrea să aprindă fitilul de la butoiul cu pulbere, așa că Federica Mogherini, șefa diplomației europene, a prezentat noua strategie pentru Balcani, prin care le dă speranțe țărilor foste iugoslave.
