China şi preşedintele ei imperial

Aproape la fel de înalt ca președintele american, Xi are 1,80 m, mult peste me­dia liderilor chinezi din ultimii 40 de ani. Poartă aproape întotdeauna cra­vată roșie, are voce pu­ternică, baritonală, își privește partenerii de discuție ușor con­des­cendent, încercând să imite stilul îm­pă­ra­ților galbeni, care ema­nau grandoare și ins­pi­rau venerație. Citează adesea din clasicii chi­nezi, dar recent a po­ves­tit că i-a citit pe Tol­s­toi, Dostoievski, Cehov și Șolo­hov, iar când a fost în Franța i-a po­me­nit pe Montesquieu, Voltaire, Rous­seau și Sartre. În acest fel de­mon­strea­ză că, atunci când Revoluția Culturală i-a întrerupt studiile pentru zece ani, el a continuat să se instruiască.

Pe calea lui Mao

Cu siguranța de sine a celor născuți în familia aristocrației roșii, dar care au trecut prin încercările pierderii pri­vilegiilor și au luptat pentru re­câș­ti­garea lor, Xi vrea să urmeze calea lui Mao, adică restrângerea drepturilor, recitirea lui Marx, generalizarea sus­pi­ciunii, întărirea partidului ca organ vi­tal al țării și mai ales prelungirea dictaturii.

Congresul Partidului Co­munist Chinez (18-24 octombrie) a pre­lu­at Gândirea lui Xi Jin­ping asupra so­cia­lis­mu­lui pentru o Nouă Eră în Statutul par­ti­du­lui, ceea ce nu s-a mai întâmplat de la Mao în­coace cu niciunul din­tre liderii chinezi în timpul vieții lor. Este vorba despre idei­le lui Xi care urmăresc două obie­c­tive clare: men­ți­nerea partidului unic prin orice mij­loace și transformarea Chi­nei într-o putere globală. Gân­di­rea lui Xi com­pletează Teoria lui Deng cu privire la Socialismul cu par­ticularități chi­ne­zești, dar se în­depărtează de aceasta.

Xi Jinping a fost reales în funcţia de secretar general în cadrul celui de-al 19-lea congres al Partidului Comunist Chinez

Xi se consideră al treilea mare pre­șe­dinte, după Mao Zedung și Deng Xia­o­ping, și are ambiții mai mari decât ei. Mao a unificat țara și a readus-o între granițele ei istorice, Deng a pus ba­ze­le dezvoltării chineze și a găsit cheia spre bogăție, în vreme ce Xi vrea să facă din China centrul lumii. Cum spu­nea Henry Kissinger în 2012, anul în care Xi Jinping a fost ales secretar general al Partidului Comunist Chinez, „China nu se vede pe sine ca o pu­tere care se ridică, ci una care se re­întoarce“. În Gândirea lui Xi Jin­ping, devenită parte a ideologiei PCC, se vorbește de altfel despre „marea re­naștere a națiunii“, care este „cel mai mare vis al Chinei“. Renașterea se face pe mai multe căi, după cum a explicat Xi în fața celor 2.300 de de­legați la Congres, îmbrăcați toți la fel, în costume închise, cămăși albe, cra­vate elegante în diferite nuanțe de ro­șu, aplaudând disciplinați discursul șefului lor, care, spre deosebire de predecesorii săi, nu pare dispus să se oprească la două mandate.

Nu există o regulă scrisă pentru li­de­rii chinezi, în acest sens, dar după Mao, pentru a preveni excesele din pe­rioada marelui lider, comuniștii chi­nezi au preferat să nu mai lase în­trea­ga putere unui singur om, să limiteze la 68 de ani vârsta celor din Biroul Po­litic și să restrângă posibilitatea unui lider de a ocupa fotoliul de secretar general al PCC și cel de președinte al republicii la două mandate. Xi este hotărât acum să facă praf această re­gulă a „moderației“ politicii chineze și să-și extindă influența pentru mai mult de un deceniu. El însuși va avea 69 de ani la Congresul din 2022 și nu a adus pe nimeni în proximitatea lui născut după 1960, sugerând astfel că nu vrea să dea ștafeta mai departe.

Partidul şi „Visul chinez“

În introducerea volumului Gândirea lui Xi Jinping, apărut astă vară la Bei­jing, se spune că „țara are nevoie de eroi“ ca Mao Zedong, Deng Xiaoping și Xi Jinping. Liderul chinez se au­to­intitulează astfel adevăratul moș­te­nitor al înaintașilor săi, dar, spre deo­sebire de Deng, care a scos guvernul din treburile țării și care spunea că „dezvoltarea e singurul adevăr care contează“, Xi a ajuns la concluzia că totul începe și se termină cu Partidul, altfel spus, pentru el, partidul e sin­gu­rul adevăr care contează. Liderul chi­nez vrea să înlăture coșmarul dezin­te­grării URSS din imaginarul elitei po­litice și crede că toate merg bine, da­că partidul își păstrează vigoarea. Chiar dacă s-a plâns că există membri de partid care câștigă aproape 1.500 de euro și nu și-au plătit cotizația de 2% din salariu, că unii membri ai PCC sunt corupți sau că mulți nu mai cred în comunism, Xi e decis să-i adu­că pe toți pe calea cea bună.

Imagine de la cel de-al 19-lea congres al Partidului Comunist Chinez

„Drumul spre renaștere“ sau „Visul chi­nez“ va fi pus în practică de Xi prin: 1) scoaterea din sărăcie până în 2020 a celor mulți care n-au be­ne­fi­ciat încă de marea deschidere înce­pu­tă în anii ’80 - noua strategie eco­no­mică va viza calitatea, nu ca până acum, când conta doar cantitatea; 2) în paralel, va continua campania an­ti­corupție pe mai multe flancuri - pen­tru înlăturarea inamicilor sau opo­zanților din partid și pentru distru­ge­rea puterii oligarhilor, deveniți prea influenți; 3) liberalizarea lui Deng, ca­re a adus bogăție Chinei, va fi în­lo­cui­tă cu vigilența partidului - „totul tre­buie să fie plasat sub conducerea PCC: organizaţiile PCC, guvernul, armata, societatea civilă, totul, indiferent de locul în care ne aflăm“; 4) până în 2050, armata va fi „de prim rang mon­dial“ pentru a face din China cen­trul lumii, așa cum își dorește Xi.

Tradiţia încălcată

Considerat un vizionar, Xi Jinping în­calcă intenționat regula de politică ex­ternă asumată de mii de ani de con­ducerile chineze, potrivit căreia Chi­na trebuie să-și țină ascunse ca­pa­bi­lită­ți­le militare și aspirațiile, să câș­tige timp și niciodată să nu preia ini­țiativa.