De-a ascunselea cu securistii

Sabina Fati 13.01.2003

De același autor

Serviciile secrete fac pasi marunti pe calea reformelor, iar fostii ofiteri de Securitate si colaboratori ai Securitatii ceausiste sunt presarati peste tot - guvern, mass-media, reprezentante ale unor societati multinationale, regii autonome sau companii nationale, Parlament, comisii de privatizare, institute de sondare a opiniei publice -, multi aflandu-se într-un fel de coerenta stilistica fata de perioada regimului comunist.

Nu exista semne ca puterea de la Bucuresti ar vrea sa schimbe ceva în aceasta privinta, desi, dupa cum sugereaza unii oficiali occidentali, se fac unele presiuni pentru a convinge Guvernul Nastase sa renunte la serviciile agentilor profesionisti din perioada Razboiului Rece, recalificati si cu functii de raspundere în administrativ sau convertiti în politicieni democrati. Primul ministru raspunde, însa, ca "problema persoanelor care au lucrat în Securitate înainte de 1989 si care în prezent nu se mai regasesc în sistemul de informatii nu reprezinta problema NATO, ci o problema interna" (21 noiembrie 2002).

Adrian Nastase, încurcat în itele tesute în jurul lui, încearca sa demonstreze ca stapaneste situatia atunci cand spune apasat ca "trebuie facuta diferenta între cei care au facut politie politica si cei care au lucrat în Securitate fara a face acest lucru". Declaratiile pe care este nevoit sa le faca seful guvernului în legatura cu securistii din proximitatea sa au mai toate legatura cu Ristea Priboi - un personaj devenit celebru dupa ce a fost numit (pentru scurta vreme) de catre PSD în fruntea Comisiei pentru controlul Serviciului de Informatii Externe (SIE), despre care s-a aflat ca înainte de 1989 îi urmarea si hartuia pe ziaristii Europei Libere si ca i-a anchetat si batut pe muncitorii brasoveni care s-au revoltat în 1987.

"L-am aparat si continuu sa îl apar pe Ristea Priboi", spune primul ministru (20 noiembrie 2002), care pare gata sa-si riste fotoliul pentru unul dintre slujbasii fostei Securitati. Adrian Nastase stie, însa, ca nu risca mare lucru, fiindca serviciile secrete, dosarele facute de regimul Ceausescu si agentii acestuia au fost mereu instrumente ale puterii. De aceea d-l Nastase ar fi vrut, de pilda, sa desfiinteze Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS).

Primul ministru a spus de mai multe ori ca nu crede în institutia CNSAS, ca "aceasta lupta cu trecutul nu foloseste la nimic", ca "este nevoie de sute de persoane care sa linga dosarele ani de zile" si ca "banii si sursele noastre trebuie concentrate spre viitor si nu cred ca spalatul rufelor ne va folosi, ci se vor crea noi focare de incendiu" (12 martie 2001). Seful guvernului a ridiculizat mereu institutia menita sa deconspire Securitatea sperand ca pana la urma ar putea fi desfiintata: "Parlamentul va decide ce se va întampla cu CNSAS", declara Adrian Nastase la începutul mandatului sau.

Presedintele partidului de guvernamant a încercat sa-i compromita pe membrii Colegiului CNSAS, vorbind despre cheltuielile uriase ale acestora, despre televizoarele si masinile scumpe pe care, chipurile, le-ar avea în dotare. In acest punct, primul ministru s-a întalnit, mai mult sau mai putin întamplator, cu deputata PRM Daniela Buruiana, care pretindea ca ar avea dovezi despre legaturile pe care Mircea Dinescu, Horia-Roman Patapievici si Andrei Plesu le-ar avea cu servicii secrete straine (19 iunie 2002). Scenariul pe care seful PSD si deputata PRM din Comisia de supraveghere a SRI au încercat sa-l combine face parte din arsenalul lucratorilor Securitatii: compromiterea prin dezinformare si manipularea prin discursul negativ si repetitiv.

Adrian Nastase pare sa aiba ceva de ascuns, în legatura cu el sau cu oamenii din preajma sa. Doar astfel poate fi interpretata fobia lui fata de dosarele întocmite de Securitate si, în aceeasi masura, sentimentele sale filosecuristice. Ion Iliescu împartaseste în mare masura temerile primului ministru, dar din motive total diferite.

Seful statului s-a folosit, se pare, din plin de multi dintre securistii reformisti (promoscoviti) ai regimului comunist, în primele sale mandate, cand a pus în practica scenarii si tactici monstruoase, pentru a dezbina opozitia, pentru a-i compromite pe contracandidatii sai sau pentru a-i face pe romani si pe unguri sa se urasca unii pe altii.

Adrian Nastase si Ion Iliescu, tot mai înversunati unul împotriva celuilalt si tot mai îndepartati pe scena politica, sunt nevoiti sa fie uniti si sa-i apere pe vechii securisti care se afla în serviciile secrete sau în structurile guvernamentale. Cei doi au fiecare cate ceva de ascuns si de aceea sunt nevoiti sa-i ascunda pe slujbasii Securitatii lui Ceausescu.

Cererile NATO de a-i îndeparta pe cei cu biografii încarcate din serviciile secrete sau din arena publica sunt pentru liderii de la Bucuresti doar niste pretentii absurde. Primul ministru argumenteaza ca "atata vreme cat NATO lucreaza foarte bine cu o persoana care a facut parte din serviciile secrete sovietice, respectiv Vladimir Putin", Romania nu trebuie sa se "autoculpabilizeze". Este exemplul favorit pe care presedintele si premierul îl folosesc la nevoie, pentru a justifica mentinerea în functii decizionale a fostilor ofiteri de Securitate, multi dintre ei necunoscuti, dar multi deveniti deja celebri. Jocul de-a ascunselea facut de domnii Iliescu si Nastase nu poate fi jucat la infinit. Au încercat si alti lideri politici din Polonia, Cehia sau Ungaria, dar pana la urma cartile au fost date pe fata.

Presedintele si primul ministru se afla, asadar, într-una dintre dilemele cele mai complicate: ar vrea sa-i scoata din joc pe profesionistii Securitatii, dar se pare ca acestia controleaza jocul într-o masura mai mare decat Ion Iliescu si Adrian Nastase.

TAGS:

Opinii

RECOMANDAREA EDITORILOR

CELE MAI CITITE

Bref

Media Culpa

Vis a Vis

Opinii

Redacția

Calea Victoriei 120, Sector 1, Bucuresti, Romania
Tel: +4021 3112208
Fax: +4021 3141776
Email: [email protected]

Revista 22 este editata de
Grupul pentru Dialog Social

Abonamente ediția tipărită

Abonamente interne cu
expediere prin poștă

45 lei pe 3 luni
80 lei pe 6 luni
150 lei pe 1 an

Abonamente interne cu
ridicare de la redacție

36 lei pe 3 luni
62 lei pe 6 luni
115 lei pe 1 an

Abonare la newsletter

© 2019 Revista 22