De ce au rămas criminalii printre noi

Ordinele lui Iliescu de evacuare în forță a Pieței erau parțial cu­nos­cute, dar nu se știa, de pildă, mai nimic despre resursele potențiale de violență ale lui Adrian Sârbu, pe-atunci șef de cabinet și con­si­lier al primului ministru Petre Ro­man, devenit ulterior patron al trustului Media PRO. În re­chi­zi­toriul procurorilor militari apare o declarație a ministrului Apărării din 1990, generalul Victor Ata­na­sie Stănculescu (decedat în 2016), care a povestit că Adrian Sârbu a venit la el la birou și i-a cerut să-i pună la dispoziție „din depozitele Armatei“ o cantitate de apro­xi­mativ 20 de kilograme de trotil „pentru a realiza un automobil capacană care să fie detonat în Piața Universității“ printre ma­ni­festanți. Stănculescu mărturisește că ar fi rămas „surprins“ de aceas­tă propunere și că i-ar fi explicat ce „efecte dezastruoase“ ar avea detonarea unei cantități atât de mari de explozibil militar.

Din rechizitoriul procurorilor mai reiese bestialitatea polițiștilor și militarilor în termen care i-au lo­vit pe cei aproape 800 de ma­ni­festanți aduși în mod ilegal la Mă­gurele. Mulți dintre ei fuseseră de­ja răniți în Piața Universității, când au fost puși să meargă prin­tre șirurile încolonate de mineri, polițiști și militari care i-au lovit cu bâte, bastoane sau cu patul puștii.

Ura și violența lor erau parțial ali­mentate de manipularea me­dia­tică, dar represiunea ca atare a fost concepută de liderii puterii ca o lecție împotriva oricui ar mai fi avut în viitor curajul să li se opu­nă.

În afară de cei patru morți de­cla­rați oficial, zeci de oameni au ră­mas cu sechele majore sau chiar și-au pierdut viața mai târziu din cauza celor întâmplate. În tot acest timp, criminalii au rămas printre noi, au primit funcții, au fost ajutați să aibă afaceri pro­fi­tabile și apoi să se retragă con­fortabil la pensie. Timpul se în­toarce acum împotriva lor, fiindcă ar putea urma condamnarea lor pentru crime împotriva uma­nității.